CUGETARI ...LA MARGINE DE DRUM...

    O dimineata obisnuita. O las pe Bella afara… deschid poarta si o inchid dupa masina… centura de siguranta si… la drum. Ca de obicei, trafic pe Fwy 99… Masina linga masina… si eu printre masini si truckuri. La radio, ultimele comentarii dintr-o emisiune, si curind alta emisiune va incepe…

    Cind deodata… de sub masina din fata zboara ceva in directia mea. Poate cit o minge ca volum… dar alta forma. O privire in oglinzi si decid ca n-am unde sa ma feresc. Obiectul loveste roata din dreapta din spate… si dupa impact aud o zanganeala care ma face sa pun semnalizatorul si trec usor pe linia din dreapta, apoi incerc sa ies pe banda de urgenta. Banda de urgenta e foarte ingusta si vad o ridicatura pe dreapta peste care daca as fi trecut mi-as fi “reparat” transmisia… (am mai facut din astea)…

     Conduc incet pe banda de urgenta pina se largeste un pic si opresc. Ma dau jos si ma duc roata dupa masina. Roata din spate… pe geanta. Ok… Rodica, treci la actiune! Caut cardul de la asigurare, sun la numarul de pe el… vorbesc cu o doamna draguta care ma intreaba ingrijorata daca trebuie sa cheme politia. O asigur ca sint oprita intr-un loc care nu pare periculos; ii dau informatia personala, aproximez locul unde ma pot gasi pe sosea… intreb cit timp am de asteptat… si astept.

     Stau relaxata si fara nicio grija acuma ca am facut toate demersurile si sint incredintata ca in scurt timp o sa primesc asistenta. Daca as sti cum sa schimb o roata… poate… poate as schimba-o. Ma uit la pantalonii mei albi si ma razgindesc… "Nu… sa mi-o schimbe ei!"… Trec truckuri mari pe linga mine ca sint chiar langa banda lor. Tremura masina tot la 20 de secunde miscata de puterea aerului ce izbeste puternic dupa trecerea fiecarui truck. Dar n-am nicio grija ca nu va dura mult – si ajutorul e pe drum…

     Si deodata imi fulgera un gind prin minte. N-am niciun fel de ingrijorare stind in masina la o palma de truckurile astea mari care hitaie la masina mea mica, tremurand ca varga, saraca… doar pentru ca o voce de femeie la telefon m-a convins ca problemele imi vor fi rezolvate curind… Dar cind ma rog Domnului pentru o problema, agonizez, si ma ingrijorez, si ma bag singura in boala de nervi de neurotica ce sint. Ma gindesc acuma cum Se uita Tatal meu ceresc la mine cu ingrijorare si ce lipsita de respect este atitudinea pe care o am. Pare ca am mai multa incredere in vocea unei necunoscute… care pina la urma a luat si informatiile gresit - ca ma cautau pe partea aialalta de freeway; si n-am suficienta incredere intr-un Dumnezeu puternic, care poate sa scuture pamintul din temelii… sau care tine oceanul cuminte in malurile lui, facute din nimic altceva decit… nisip.

     Sa-mi vina sa-mi bag capul undeva sa ma ascund, nu altceva!… Astea sint ultimele mele cugetari de pe marginea drumului...