Pentru cei care au copii...am auzit ieri o idee care mi-a ramas in minte. Este vacanta, majoritatea copiilor sint afara de scoala si studiile au incetat. Dar chiar ar trebui sa inceteze orice fel de invatatura?
Cel pe care-l ascultam spunea ca dimpotriva. Este timpul ca noi parintii sa folosim aceste vacante de la studiile pe care le fac copiii nostri si sa-i invatam noi lucruri despre viata. N-am putut sa nu-mi ascut urechile, pentruca logica cu care vorbea era asa de simpla - chiar in dreptul ochilor nostri - si totusi citi o vedem sau citi am vazut-o la vremea cind ne cresteam copiii?
Am mai amintit altadata ca exemplul Tatalui Ceresc poate sa ne fie exemplu de parinte. In parabola fiului risipitor atitudinea Tatalui fata de cei doi fii ar trebui sa ne invete multe. Printre altele si faptul ca acesta dupa ce i-a crescut in bunele invataturi si maniere ale casei lui, le-a dat libertatea de alegere. Si n-a alergat dupa fiul risipitor prin sate sa-l convinga sau sa-l scoata chiar si de la porci. A ramas cu ochii in zare si l-a asteptat cu bratele deschise. Pentru noi, care nu sintem decit fii ai acestui Tata, as mai adauga pe linga bratele deschise si rugaciunea intensa.
Cu fiul cel mare la fel...a iesit omul afara de la ospat...sa se jeleasca de nedreptati si sa isi ceara drepturile pentru ascultarea sa...iara avem la ce gindi. Drepturile noastre se bazeaza toate pe ce-a facut Christos pentru noi si nicidecum pentru faptele noastre. Sa ne fie clar si sa ne treaca imbufnarea ca sa nu raminem pe dinafara.
Dar ieri am mai auzit ceva ce ar trebui sa ne dea de gindit. Ca parinti am fost sau sintem si invatatorii copiilor nostri. Unora nu ne ajuta aceasta informatie decit daca o dam mai departe ca avem deja nepoti- si copiii i-am crescut- asa cum i-am crescut. Dar cuiva tot o sa-i foloseasca acest gind si il rog pe Tatal Ceresc sa puna ochii cuiva care are nevoie pe aceste rinduri. Cum am mai spus, le-am cules- nu sint ale mele- sau cel putin ideea initiala nu este a mea.
Un parinte trebuie sa foloseasca toate situatiile din viata de zi cu zi ca sa-i invete pe copii ceva. Orice aspect al vietii poate fi folositor intr-o zi...orice amintire valoroasa poate sa inspire si sa educe si sa dea confort copiilor nostri cind nu mai sint linga noi, cind au crescut si nu mai sintem linga ei ca sa le spunem ce sa faca. Domnul Isus a fost cel mai mare invatator. El este Bunul Invatator, printre alte functii si indeletniciri pe care le-a avut.
In cei trei ani petrecuti cu ucenicii, El i-a invatat ca pe copiii mici, si s-a folosit de fiecare situatie ivita in viata grupului lor ca sa le deschida mintea, ca sa-i invete sa gindeasca. Adesea, foarte adesea le punea intrebari.
Ei, ideea pe care am cules-o eu ieri a fost tocmai asta. De multe ori am vrea ca copiii nostri sa se deschida fata de noi; am vrea sa stim ce gindesc- sau mai bine zis ar trebui sa ne intereseze ce gindesc. Si de la o intrebare la alta si de la un gind la altul avem posibilitatea sa explicam viata, sa dam sfaturi, sa educam, sa pregatim copiii nostri pentru viata - toate facute in simpla conversatie lejera de peste zi.
Imi amintesc ca cele mai apropiate momente pe care le-am avut cu fetele mele au fost in timpul unor calatorii mai lungi cu masina. De plictiseala, sau pentruca n-aveam unde sa ne ducem - eram prinse in spatiul mic al masinii pentru timp indelungat si devenea necesar si normal sa intretinem o anumita conversatie. De fiecare data discutiile erau pline de surprize si aflam lucruri noi despre ele si aveam ocazia sa le spun lucruri noi, sa impartasesc din experienta mea...si ca urmare deveneam mai apropiate. Frumusetea era ca nu erau lucruri spuse la minie in urma vreunei prostii ce-o facusera - nu le faceam observatii - nu le certam - si astfel de momente sint cele mai propice pentru a sfatui fara sa para ca le impunem si ii obligam si le bagam pe git convingerile noastre.
Va amintesc din nou ca este vara si este vacanta. Si eu plec in vacanta duminica. Din nefericire pentru mine a trecut acest timp propice - copiii mei sint mari si sint plecati la casele lor. Viata are sezoanele ei...
Dar voi, folositi cu folos timpul pe care il aveti la dispozitie...intrebati-i pe copiii vostri. Daca nu stiti cum... cititi Evangheliile sa vedeti cum s-a purtat Domnul Isus cu ucenicii Lui; cum i-a invatat cum si ce i-a intrebat. Banuiesc ca intrebarile trebuie alese in functie de virsta. Si ele vor veni...doar folositi timpul acestor vacante cu folos. S-ar putea ca invatatura capatata in vacanta sa fie mai pretioasa pentru copiii nostri decit invatatura primita de la scoala in timpul anului...
Va doresc o vacanta placuta si folositoare...
3 comments:
Vacanta cu sens si tie, Rodică dragă... te imbratisez cu drag!
Ai o dedicatie..la plimbare.O sa-ti placa draga mea!
Vacanta minunata!!!!
O sa iau aminte! :)
Post a Comment