Cei care se ocupa
cu observarea si studierea gesturilor umane, au bagat de seama ca aproape de
fiecare data cind o fiinta umana trece prin dreptul unei oglinzi, omul acela are
curiozitatea sa se uite in oglinda, sa vada cum arata. Sau…daca ni se da o poza
de grup unde sintem si noi, prima privire o aruncam cautindu-ne pe noi insine,
sa vedem cum aparem in poza. Aceasta preocupare cu persoana noastra si masura
in care sintem preocupati cu noi insine, va influenta in mare parte absolut tot
ce facem in viata asta. Nu degeaba noua porunca data de Domnul Isus se
adreseaza exact acestui unghi – acestei perspective …”iubeste pe aproapele ca
pe tine insuti”. Ca din cele de mai sus reiese clar cit ne intereseaza propria noastra persoana.
Acuma, fiind familiara
cu fraza asta ...iubitoare, si atita de obisnuita cu ea am ajuns sa mi se para ca numa' daca zimbesc putin, sau daca zic un buna
ziua la toata lumea, gata…am implinit porunca. Si n-a fost nici asa mare lucru pina la urma...uite ce usor este,
nu-i asa?
Azi dimineata am
auzit o statistica…Cum ca in Haiti numai 8 sau 9 procente din populatie sint
angajati – deci au servicii. Noi in America facem tot felul de statistici si ne
panicam – chiar daca sint ajutoare sociale si cei care si-au pierdut serviciile
sint platiti inca o perioada de “unemployment services”. Dar in Haiti nu cred sa existe asa
ceva.
Intimplarea pe care am
auzit-o este despre un grup de 9 muncitori din Haiti . Si organizatia la care lucrau avea
ceva probleme de buget, fapt pentru care erau nevoiti sa elimine pe unul dintre
angajati. Cind insa au auzit ceilalti 8 ca unul dintre ei isi va pierde
serviciul, au cerut conducerii organizatiei sa le scada salariile ca sa
acomodeze bugetul dar sa nu il dea afara ape cel de-al noualea angajat.
Acuma , in lumina
celor de mai sus…a oglinzii in care ne uitam din curiozitate, a pozei de grup
in care ne privim pe noi si pe ceilalti si raportindu-ne la porunca data de
Domnul Isus sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, ma intreb pe mine, si daca
vreti…va puteti intreba si voi daca…DACA…am fi procedat cum au procedat cei 9
muncitori din povestea de mai sus. Povestea este reala…Mai trebuie sa
demonstram insa daca…si noi sintem crestini reali.
Si sa nu ne treaca
prin minte ca situatii de genul povestirii de mai sus se intimpla doar in Haiti…situatiile
in care putem dovedi dragoste pentru aproapele sint zilnice, multiple, si
distribuite generos de Cel care ne-a planuit viata fiecaruia. Fiecare din noi
calca zilnic in situatii in care ar putea sa faca dovada dragostei si a milei
si a respectului pentru aproapele. Ceea ce vrem sa ne faca noua oamenii…parca
si asta scria pe undeva…ca trebuie sa le facem si noi la fel.
Dar facem?
No comments:
Post a Comment