La intrarea in sat citeva case de tigani cu "amintiri" de cumparat pentru vizitatori. Sora mea a cerut voie sa faca o poza in caruta...eu am facut una pe ruda carului. Am trecut pe linga citeva case vechi cu data constructiei pe ele; majoritatea cu numele proprietarului care le-a construit- majoritatea nume germane.
Am ajuns in fata renumitei proprietati si la drum pe linga sant ne-au intimpinat citeva gaini si un cocos , cotcodacind foarte preocupati cautind ceva de mincare...
Am intrat pe poarta nestinjeniti, si am vazut o tinara undeva in fundul ograzii, pe nume Steluta care ne-a confirmat ca sintem intr-adevar pe proprietatea printului Charles si ne-a invitat inauntru. Nu este bilet de intrare...oricine poate sa vada proprietatea. Din poze puteti vedea tot ce am vazut noi- minus interiorul care era ocupat de alti vizitatori pe care i-am intilnit undeva mai sus la o biserica veche si care ne-au spus ca au inchiriat peste noapte dormitorul lui Charles. Steluta ne-a spus ca Charles vine acolo odata sau de doua ori pe an insotit de medicul lui si maninca mincarile pregatite de ea, si se plimba pe ulita satului ca oricare alt cetatean al satului.
Te poti intreba uitindu-te in jur, ce il poarta pe acest om care se pare ca are tot e isi doreste prin aceste locuri?! Nu ca n-ar fi pitoresti...dar par atit de obisnuite...ordinare in comparatie cu celelalte proprietati pe care le are.
Dar ne putem adesea intreba si noi insine ce cautam in alergarile noastre besmetice dupa "altceva". Ma intreb cit la suta din ceea ce fac zilnic are intr-adevar sens si cit la suta este doar o zbatere fara rost. Unul ca Charles poate trai intr-un sopron ca asta...si vine de la mare distanta sa petreaca o zi sau doua ascuns de lume, sa se plimbe ca un cetatean obisnuit intr-un sat unde la intrare gasesti imaginile picante pe care le-am aratat mai sus in poze. Stiu ca nu traieste asa in fiecare zi...dar parca totusi imi da de gindit daca schimbarile pe care le fortam intr-una in viata noastra ca sa aratam mai bine si sa ne situam in societate mai sus si sa ne asociem cu persoane mai de tinuta...fac sens.
Cit de adesea ne oprim la coaja fructului si nu apucam sa ii gustam miezul. Poate fi asta spus si despre viata noastra? Numai noi stim...
Biblia spune ca daca avem ce sa mincam si cu ce sa ne imbracam - ne este suficient. Ne este insa? Am stat la masa Printului Charles in Viscri...dar intr-o zi am sa stau la masa cu-al meu Domn - Isus Christos!
No comments:
Post a Comment