Ginduri...la alte ginduri...

     Un alt text bine cunoscut…cind Domnul Isus spala picioarele ucenicilor. Am crezut ca stiu cam tot ce se putea sti despre textul asta…si totusi unele aspect mi-au scapat. Dar sa revenim la tabloul acestui text. Ultima seara petrecuta cu ucenicii Lui…Se indreptau catre camera de sus, dar pe drum ucenicii s-au certat intre ei. Vroiau sa stie care este cel mai mare dintre ei- care-i mai important…Nu eram noi prezenti ca nici unul n-ar fii avut vreo sansa. Nu-i asa ca in ochii nostrii noi fiecare...sintem cei mai?

     Era obiceiul pe atunci ca servitorul casei in care se intra sa spele picioarele celor ce intrau in casa... si daca nu aveai servitor atunci cineva trebuia sa fie modest si umil suficient sa-si puna stergarul si sa treaca la treaba. Trebuia sa fii capabil si sa vrei …trebuia sa te poti indoi de sale si la propriu si la figurat.  De ce exista acest obicei? Exista dintr-o necesitate… asa cum exista majoritatea obiceiurilor care le avem. Pentruca se mergea mult pe jos si pentruca era mult praf. Apoi oamenii sedeau la niste masute mici sa manince, intinsi pe niste perini. Acum vreo trei ani am fost la Istambul si unul dintre restaurantele unde am mincat de citeva ori era un astfel de restaurant. Cind stai pe covor in jurul unei mese scunde de inaltimea meselor noastre de cafea, picioarele unora nu sint departe de fetele celorlalti – asa ca spalatul pe picioare isi are rostul lui. Dar necesitatea asta fizica a fost pentru ei atunci – ca pentru noi astazi nu mai exista o astfel de necesitate . Ca sa intelegem insa simbolul acestui tablou trebuie sa ne uitam la conditiile de atunci … si astfel semnificatia acestui act devine foarte adinca…Si cind  vad in mintea mea tabloul…niste picioare murdare si poate rau mirositoare aproape de fata unor oaspeti dragi…simbolul acestui tablou este imposibil sa nu ma afecteze, sa nu ma faca sa inteleg ce a vrut Domnul Isus sa ne invete. Nu-i asa ca tabloul asta nu…”miroase” tocmai bine?

     Sint dintre noi frati care fac spalarea picioarelor la cina...dar parca ar fi mai nimerit sa ne facem  “spalarea picioarelor” in toate relatiile pe care le avem – adica…sa nu ne punem picioarele incaltate sau murdare in fata nimanui…simbolic vorbind. Sa avem decenta si sa respectam pe fratii nostrii si sa ne spalam picioarele si daca sintem cuprinsi de un duh placut de umilinta sa incercam sa spalam si picioarele altora …sa-i prezentam si pe ei curati in jurul mesii. In realitate altfel se intimpla. Ca nu putem noi arata bine daca nu-i murdarim pe ceilalti sa arate rau.

    E tare greu…tare greu sa te umilesti… si unii au niste picioare…si mai si sint atit de aroganti ca nu-ti vine nici sa te uiti la picioarele lor, nu-i asa? Probabil de aroganti ce sint nu se uita nici ei la propriile picioare si cine stie prin ce au mai calcat si cita mizerie au adunat …sa nu mai vorbesc ca degetele de la picioare nu au cele mai frumoase unghii. Si iara zic- nu vorbesc de picioarele fizice…

    Cite exemple ne-a mai dat Domnul nostru  inainte de a pleca?! Cind ucenicii Lui s-au certat intre ei incercind sa stabileasca care este mai mare, El a decis sa ia stergarul si sa le dea o lectie de umilinta. Si nu-i drept…uite, nu e drept sa te apleci in fata unora…Ca mie drept sa va spun nici la bucatarie nu-mi vine sa-mi pun sortul prea des…si nu ma vad in pozitia aia nicicum...

     Dar daca ma gindesc ce bine este sa ai picioarele curate…si ce usurare iti poate aduce un lighean cu apa si o baie calduta la picioare… Ati fost vreodata sa va faceti pedichiura? Poate domnii mai putin- dar doamnele trebuie sa stie cit de placut te simti dupa. Ce usurare…

     In vacanta asta din care am venit, am umblat mult in fiecare zi. Am alergat prin aeropoarte si prin orase ...saracele picioarele mele. Am si nimerit niste zile toride...Cit as fii pretuit un astfel de serviciu...

     Inapoi la tabloul nostru...la alergarile noastre prin lume...si nevoia sa ne racorim picioarele sau sa ii ajutam pe altii punindu-ne stergarul. Un pahar cu apa dat in Numele Lui pretuieste mult...cind ne punem sortul si ii servim pe cei din jur intr-un fel in care sa le usureze viata, sa le aduca putin confort si bucurie...pretuieste imens. Si cind te gindesti din nou ca un Fiu de Dumnezeu S-a coborit din stralucire ca sa se ocupe de noi in cel mai intim fel...sa ne dea lectii de viata de o valoare pe care nici n-o putem pricepe...sa ne racoreasca picioarele infierbintate si murdare de alergarile noastre zilnice...Ba mai mult decit atit...singele Lui ne spala pe de-antregul si ne prezinta curati si primeniti in fata Tatalui...Toate astea ca sa putem sa stam la masa...la masa cu El...Si sintem toti invitati...toti...Numai sa vrem sa ne prezentam...