EU SINT A LUI...

     Citi dintre noi sintem blocati – sau ne simtim blocati in starea nu rareori tragica in care sintem. Vrem sa ne schimbam, facem eforturi… si sintem convinsi ca trebuie sa ne schimbam. Si cu toate astea, chiar daca pentru o zi ne controlam, sa zicem, felul de a vorbi… minia care este intotdeauna prezenta, dar o tinem undeva ascunsa, mai la adincime, sa nu fie asa de evidenta starea spirituala saraca… pina la urma obosim, si adevarata noastra natura iese la iveala. Si la urma urmei, oricit am controla comportamentul, noi stim cine este cu adevarat inauntrul nostru, nu-i asa?

     Ne conducem moral dupa un set de legi date de Dumnezeu Insusi. Dar poporul evreu n-a reusit sa le tina, si nici noi nu putem sa le tinem. Plus ca ele vin din afara sa lucreze la comportamentul nostru, ceea ce nu schimba fiinta noastra interioara - ceea ce sau cine sintem cu adevarat. Lui Dumnezeu Ii plac faptele noastre bune, dar nu cele izvorite din obligatie, ci cele izvorite din inima. Si o darnicie, daca e facuta fara dragoste si din toata inima, nu e primita de El, pe cind un pahar de apa dat cu dragoste este rasplatit regeste.

     Doamne, complicata mai este si situatia asta!… De fapt, ce vrei de la noi? Legea care ne-ar tine cumva in echilibru… nu o putem tine, si ea nu ne poate mintui. Faptele bune, daca nu vin din inima, nu-s rasplatite, iar din inima noastra nu ies decit lucruri pe care cu greu incercam sa le stapinim de cele mai multe ori. Sintem preocupati sa aratam bine si, chipurile, sa raspindim lumina Ta in jur, DAR daca nu-Ti vedem fata asa cum a vazut-o Moise, nu avem stralucire, oricite fapte bune am face si oricit de corecti am incerca sa fim si nu vede nimeni in noi dumnezeirea Ta!

    In Biblie scrie ca Dumnezeu nu vrea jertfe si ca e chiar satul de ele - si Ii este de fapt scirba de jertfele noastre… El vrea o relatie cu noi - vrea inima noastra - nu aparentele pe care le putem adesea minui cu destoinicie, ca un director de teatru care lucreaza la niste scenarii deosebite - care par reale – dar care sint doar joc de scena. Cum ajungem la real? Cum facem sa nu mai trebuiasca sa ne controlam actiunile, si sa ne controlam limba care vorbeste aiurea, si sa ne controlam auzul care prinde doar notele false ale lumii in care traim, si ochiul care se uita la ce nu trebuie… cum? Pe cit de simplu raspunsul, pe atit este si de cunoscut… si uite ca totusi mi-a scapat esenta acestui lucru simplu. Poate am stiut cu  mintea, dar nu am aprofundat cu inima.

     Secretul starii asteia sta in Cuvint. El ne va mentine stralucirea fetei ca la Moise, pentru ca adinciti in Cuvint, vom mentine relatia aceea dorita de Dumnezeu - partasia pe care o doreste cu noi. Imbibati in Cuvint, ne vom naste din nou in lumea Lui, ne vom reinnoi inima si mintea, vom actiona dirijati de instincte noi, nascute din dragostea Lui si transferate in noi… si schimbarea pe care am dorit-o se va face fara efort din partea noastra… Nu va mai trebui sa controlam nimic… absolut nimic. N-are rost sa ne batem cu pumnii in cap, sa ne pierdem somnul de griji… ci sa ne lasam purtati de mireasma Cuvintului Lui si de bratele Lui pline de dragoste… Adio griji… adio simtaminte de vinovatie!…

Mi-a venit in minte cunoscuta noastra cintare…

Eu sint a Lui

Eu sint a Lui

Eu sint a Lui, a Domnului…

Nu-i nicaieri in lumea rea

O mina care ar putea

Sa ma rapeasca din a Sa

Nici om, nici iad, nici moarte nu-i

EU SINT A LUI!!!