TRAIESC OARE...DOAR CA SA TREACA TIMPUL?

     Am auzit astazi o expresie care m-a oprit din mers...Cineva spunea ..."traiesc doar ca sa treaca timpul". Am ramas uluita de cit de plina de intelesuri poate fii aceasta simpla fraza.
      Am tot gindit pe marginea acestei fraze si in dreptul meu, si in dreptul altora; si cum vad eu si m-am straduit sa inteleg si cum vad altii viata. Mi-am dat seama ca toti avem perspective diferite...si de acolo privim la viata ca la un lant de succese sau dezamagiri...si in functie de cum vedem aceasta inlantuire de evenimente consideram viata cu rost sau o trecere zadarnica a noastra prin timp sau a timpului peste noi.
      Dat fiind ca unii am avut vise mai mari si posibilitati mai mici- sau vointa mai multa sau lipsa de vointa...sau am fost dezorientati si nu ne-am gasit directia, ai zice ca viata asta n-ar fi avut pentru unii din noi nici un sens - pentruca nimic din ce ne-am propus sa realizam nu s-a implinit. Dar daca ne uitam bine la cei care si-au mai realizat din vise...nu-i prea vad nici pe ei prea satisfacuti. Oare de ce? Chiar traim doar asa pentruca ne-am nascut si n-am avut alta alternativa ? Chiar viata asta nu mai are nici un rost?
      Astazi imi spunea sotia pastorului ca a fost ieri la o inmormintare ; si a venit de acolo foarte incurajata. Cea care murise a fost o prietena de-a dinsei, mama a patru fete. La inmorintare fetele ei au dat celor prezenti o foaie de hirtie pe care aveau tiparite pe o parte citeva aspecte dintr-o foaie de jurnal a mamei lor si pe cealalta parte citeva versete subliniate de mama lor in Biblia ei.
      Monica imi spunea ca pe cind fusese o tinara mama, decedata a fost parasita de sotul ei si a fost nevoita sa-si creasca fetele singura. Ar fi fost normal ca femeia asta sa se plinga si sa se jeluiasca pina la sfirsit. Dar viata ei a fost plina de bucurii pe care si le-a scris in jurnal si pentru care I-a multumit Lui Dumnezeu , mereu, mereu - uitind sa se plinga de necazuri. Cuvintele pe care le-am citit pe foaia asta de jurnal nu erau cuvintele cuiva fara nadejde...ci a cuiva plin de sperante- a cuiva care avea un rost deosebit pe lume. Multi oameni care au trecut prin suferinte au gasit miez la viata lor, au gasit satisfactie, au trait bucurii si au avut multe prilejuri de a aduce multumiri Lui Dumnezeu.
      Viata noastra nu este inventia noastra ca sa cautam scopuri pentru ea. Viata ne-a fost data de Creatorul nostru cu un scop precis si am venit fiecare cu un "blue print"...cu un plan facut de Dumnezeu special pentru noi - ca sa avem sens si directie si rost pe lumea asta. Cind traim insa doar asa ca sa treaca timpul...nu ne facem nici noua personal un serviciu si nici nu ne incadram in planul Lui Dumnezeu. Puneti-va si voi intrebarea asta ca eu mi-am pus-o astazi...Chiar...traiesc doar asa ca sa treaca timpul?