URECHI CIULITE...

     Tacerea este ca mierea. Dar isi are si ea limitele ei, nu? Mi-am insusit citeva reprosuri pentru tacerea de pe blog. Cum sa ma explic, ca pentru un raspuns ar trebui sa ...ma gindesc putin- si se pare ca tocmai asta este si problema care o am...
     Oricum, pentru cei care ma mai viziteaza sa va spun totusi putinul caremi mai trece prin cap. Am auzit din nou azi dimineata ceva invataturi legate de limba si de ravagiile care le face ea. Si nu minimalizez acest fapt. Am fost si victima si am fost si vinovata de situatie. Dar...in toata sinceritatea...limba cuiva oricit de rau intentionata ar fi, nu ma poate afecta decit in masura in care urechile mele ii permit. De fapt atit limba cit si urechile sint active in functie de cum le dicteaza mintea, inima...care ar fi oare organul care ia decizii de felul asta?
     Cind auzi ceva rau despre cineva...parca vrei sa auzi toata povestea. Chiar daca ai stii ca e mizerie...tot vrei sa stii toata mirsavia. Nu degeaba au trecere stirile urite si murdariile societatii si nu faptele bune care se mai intimpla prin lume. Si nu o spun pentru voi care cititi cit imi vine sa-mi dau eu cu capul in locul ala special de dat cu capul pentru fiecare data cind am stat cu urechile ciulite sa aud ceva urit, rau, vreo birfa, vreo vorba nelalocul ei ...De ce oare nu-i usor sa reglezi ce vorbesti, ce asculti, la ce te uiti? De ce? De ce nu pot alege parametrii in care sa functionez si sa ramin reglata pe acei parametrii fara sa-mi alunece privirea, , fara sa dau volum urechilor sau libertate limbii sa faca ce vrea ?
     Nu stiu exact de unde mi se trage dar am inceput sa-mi amintesc lucruri antice...peisaje atit de  vechi...imagini de mult trecute...dar... cu regrete vii pentru fiecare lucru facut gresit. Ori am dat de anul mortii? Ramine de vazut. Cert este ca trebuie sa ne dresam urechile si ochii si limba...si sa le tinem sub ascultare. Si pentruca de noi nu prea vor sa asculte trebuie sa le tinem sub ascultarea Cuvintului. El ne poate lumina calea, mintea, inima...si putem sa ne subjugam inclinatiile astea firesti. Domnul cu mila!