leacuri babesti...

parca venite din camara lui Buna...


http://www.evz.ro/detalii/stiri/Leacuri-care-in-la-distan-bolile-de-sezon-1003264.html

ZORELELE sau GLORIA DIMINETII...

     Ce aproape este uneori rapunsul la intrebari...poate fi chiar in fata ochilor nostrii dar nu-l vedem. Ce usor ne ofilim...ce usor ne pierdem forma. Ma uitam azi dimineata la zorelele de pe gard...am zorele de vreo trei culori. Dimineata in racoarea zilei au o forma minunata...niste cupe colorate perfecte...de o culoare vibranta ...vioaie flori, indreptindu-se indraznete pe cordite subtirele cu frunze in forma de inima. Dar cum da caldura zilei de ele...se string si se chircesc intr-o forma ce numai placuta nu este. Inimioarele lor - frunzele lor care le hranesc sint la fel de sensibile ca si florile. Pe jos este plin de frunze uscate.
     Nu asa sintem si noi? Ca si zorelele. Americanii le spun "Morning Glory"( gloria diminetii) pentruca nu sint in toata gloria lor decit dimineata. Ma simt ca o floare din astea prapadite care am culoare, am forma dar numai pentru putin timp...si cum da un pic de caldura si cum nu-mi convine ceva...ma chircesc de nu-mi mai gasesti forma.

   Exista insa o sursa de viata care poate mentine si poate reinoi pina si viata acestei flori fragile. Apa. Si exista o sursa de putere din care zilnic ne putem hranii ca sa ne revenim ...sa devenim ceea ce am fost initial creati sa fim...o glorie a diminetii ...
 





 Am citit articolul de pe linkul de mai jos si din persoana din stinga cu bastonul in mina, m-am transformat pentru o vreme in umbra din dreapta. Dar nu uitati...nu sint mai vrednica decit zorelele...



http://maiexistaosansa.blogspot.com/2012/09/hrana-ta-zilnica_30.html#comment-form

IN EXPERIENTA CUPTORULUI...

Daca nu simti inca flcarile care te inconjoara...poate n-ai nevoie sa citesti cele scrise in linkul de mai jos...dar daca temperatura este deja ridicata...eu zic ca ai sansa sa inveti ceva ce te va ajuta sa stai in cuptor mai linistit...
http://ambasadorul.wordpress.com/2012/09/27/va-aflati-in-experienta-cuptorului/

CRED...

"Cred ca exista soare si atunci cind soarele nu straluceste pe cer. Cred ca exista dragoste si atunci cind sint singur. Cred in Dumnezeu si atunci cind nu-mi vorbeste".

Inscriptie gasita pe peretele unei pivnite unde s-au ascuns evreii in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial in Cologne, Germania

PERICOLUL ... DIN CARTEA DE ISTORIE...

     Persoana responsabila ( un credincios egiptean) pentru acel film anti-musulman care a stirnit "chipurile" din nou minia musulmanilor din luna asta, este arestat. Tot ce contine acest film este doar adevarul istoric cunoscut de toti...musulmani si crestini si restul oamenilor- deopotriva...
     Ma intreb cind o sa renuntam sa invatam istorie pe copiii nostrii, de teama sa nu supere pe cineva, si sa le fie viata in primejdie? Sau...ce vorbesc? Comunistii au fost mai cu initiativa. Ei au schimbat istoria sa pice bine la cei care erau in conducere, va amintiti? Putem sa facem carti noi de istorie unde sa scriem tot ce vrem despre tot ce vrem...si sa spunem dragalasenii in loc de adevaruri- doar ca sa nu suparam pe nimeni. Ce mare, mare tembelie mai traim si noi in zilele astea. Oare de ce nu-si aleg musulmanii alt profet care sa nu fi facut prostiile pe care le-a facut Mahomed...unul de care sa nu le fie rusine si sa trebuiasca sa omoare oamenii care spun adevarul despre el...?
http://news.yahoo.com/man-behind-anti-muslim-film-ordered-jailed-005139283.html

CERERI CU MULTUMIRI...

"...Invioreaza-ne iarasi, si vom chema Numele Tau. Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iaras! Fa sa straluceasca Fata Ta, si vom fi scapati!" Psalm 80:18b-19

DE VORBA CU CHERIE...

Cherie este una dintre comentatoarele acestui blog care adesea imi pune intrebari si ma inspira cu aceste intrebari si ma provoca, si ma antreneaza in discutii interesante. Iata mai jos un comment al ei, scris cu sinceritatea ei naturala, care m-a facut sa caut in mintea si inima mea dupa raspunsuri la propriile mele intrebari de odinioara, si la ce anume m-a convins de existenta Lui Dumnezeu si a marelui Sau plan de salvare pentru intreaga omenire. Dar urmariti discutia...era vorba de eternitate si mintuire si bineinteles omul pacatos...(comentarii la acest articol-http://www.peginduri.com/2010/03/esti-pregatit-sa-zbori-cind-ceasul-va.html)
Cherie spune...

 cherie said...

Draga Rodica, de unde sa stiu? Daca ar fi sa fie dupa ceea ce crezi tu, as "pica" direct in cazanul cu smoala ! :))
Nu cred ca exista ceva dincolo decat remuscarile noastre pentru ce am facut si ce nu am facut... Probabil tot chin.
Daca reusesti sa iti linistesti constiinta asa ca tine, probabil va fi ca in rai. Nu vorbesc ironic, chiar cred ca credinta va da voua, celor ce credeti ca Iius v-a spalat pacatele, o liniste interioara pe care poate o meritati.

30 September, 2012 05:02

 

     Cherie, cum sa cred asa ceva? Mai iintii de a judeca pe cineva trebuie sa ma uit in oglinda- si birna din ochiul meu nu ma lasa sa ma apropii de paiul din ochiul tau ca sa-l scot.
     Dar uita-te in jur la Creatia Lui Dumnezeu...totul este conceput de o minte inteligenta folosindu-se de aceleasi legi- cel putin aici pe pamint. Apoi uita-te la ce spune Biblia...si vezi cum prorociile spuse de profeti cu mii de ani in urma se implinesc EXACT asa cum scrie. Uita-te la poporul evreu care a fost imprastiat exact asa dupa cum spusese Domnul Isus ca o sa se intimple ca nici piatra pe piatra din Templu n-a ramas - exact asa cum a spus El atunci cind a plins pentru Israel cu putin inainte de a muri. Si Biblia spune ca ii va aduna din nou pe evrei ... si iata-i din nou in tara lor- uriti cu inversunare de toti cei ce-i inconjoara si parasiti de orice sprijin omenesc. Si arata-mi un alt popor disparut care a reusit sa isi revendice dreptul la un petec de pamint si la un stat ? Sa nu-mi spui ca guvernul American condus de Obama a iubit Israelul si a stat linga El. Obama a cinstit pe Brotherhoodul lui - si iata-i conducind Egiptul si Liberia, etc.
     Interesant cum arheologia descopera noi si noi evidente care atesta ca faptele istorice descrise in Biblie sint reale - au fost reale. Sint si parti ale Bibliei greu de crezut...pentruca inca nu le vedem sau nu le putem verifica si doar prin credinta putem accepta realitatea celor prezentate. Dar daca urmaresti Biblia si evenimentele si tot ce-i acolo, pina si la nivel de inteligenta incepi sa ai incredere in ceea ce se prezinta acolo. Cind cineva este cinstit in tot ceea ce spune, de la o vreme incepem sa avem incredere in aceea persoana chiar daca nu avem toate detaliile prezentate inca. Nu-i asa? Apoi Isus Christos este parte perfecta din Creatie...caderea omului si reabilitare. Nu lipseste nici un element...nic unul.   Reincarnarea la Budisti face imposibil sa urmaresti ideea de la un capat la altul...se pierde din ochii nostrii la urmatoarea reincarnare. Arabii au un Allah care nu promite nimic...care tuna si fulgera si numai daca-l aflii la un moment prielnic te asteapta in rai. Prorocul lor Mahomed este si el nedumerit si nu stie daca chiar el - proorocul major al lui Allah va ajunge in Paradis - nu-i sigur saracul.

      Treaba cu ateii nu este ca stiintific nu pot sa explice existenta Lui Dumnezeu. Ca la urma urmei tot stiintific vorbind ar trebui sa poata sa explice ca nu exista, dar nici aia nu pot dovedi. Problema ateilor este alta - si nu zic ca este a ta pentruca nu cred ca esti din rindul lor oricit ai incerca sa ma convingi. Problema ateilor este o problema care tine de morala, de valori morale. In momentul cind ar accepta ca exista Dumnezeu ar trebui sa-si schimbe viata automat si dinsii nu sint dispusi la asa ceva. Lor le place viata dezordonata pe care o duc, alegerile lor care uneori sint anaturale, impotriva firii, a felului in care am fost creati...si atunci le este mult mai usor sa spuna ca nu exista Dumnezeu decit sa explice de ce aleg sa traiasca in pacat...
     Asta nu scoate din ecuatie pe cei care actioneaza ca niste farisei si spun ca exista Dumnezeu dar persista in minciuna traind la fel de dezordonat ca si ceilalti. De aceea am un respect deosebit pentru sinceritatea ta. Si de aceea m-ar durea sufletul sa nu accepti acest dar fara plata, gratuit pentru noi...dar care a fost platit atit de greu si pentru care s-a suferit atit de mult- toate acestea fiind platite de acest Isus ...Pentruca nu faptele noastre ne duc in rai ci primind iertarea Tatalui prin jertfa Fiului. Serios daca inteleg ce ai de pierdut...Gindeste-te la natura noastra numai. Uneori mindria noastra ne opreste sa ne cerem scuze cuiva caruia i-am gresit, de pilda. Si caram cu noi rezidurile acelei nelinisti si nemultumiri care ne dauneaza tot noua- dar mindria din noi ne opreste sa facem singurul lucru care ne-ar elibera, ne-ar vindeca sufletul. Ca nu sufera persoana cealalta cit suferim noi.  Ei, mindria asta este ceva ce ne tine legati in multe privinte. De ce sa primesti iertarea platita de altcineva? Tu esti o persoana integra si nu domnule...nu accepti asa ceva in ruptul capului. Nu iei nimic de gratis...nimic la care n-ai participat. Mai bine zici ca nu face sens ca tu esti corect si vrei sa-ti platesti singur consecintele sau ceva de genul asta ca sa-ti salvezi ...mindria. Ea trebuie sa fie - sa ramina integra. Da, ai pierdut multe in viata dar nu pozitia...Eul nostru nu ne lasa sa acceptam ca sintem neputinciosi...
       In fata eternitatii insa mindria noastra nu va putea sa stea in picioare. Ea va fi exact ...sub picioarele noastre. In locul mindriei o sa avem doar un regret vesnic care sa ne chinuie si sa ne tina companie . Numai gindul ca mintuirea a fost posibila, gratuita, ca ai fost invitat de multe ori...ca ai refuzat de tot atitea ori...gindeste-te la remuscari , gindeste-te la ele in contextul vesniciei.
     Cherie...iarta-ma daca par ca am trecut peste unele granite. Dar imi iau aceasta libertate pentruca daca nu spun ce am - ce trebuie sa-ti spun astazi s-ar putea sa nu mai existe alta oportunitate. Ceea ce Dumnezeu ofera este o vesnicie in rai. Este un lucru nemaipomenit de important. Ceea ce trebuie sa faci este doar sa intinzi mina si sa primesti. Este un gest nemaipomenit de simplu. Putea sa fie un lucru mai usor de facut decit asta? In marele tablou al umanitatii putea sa existe un ceva mai simplu dar mai plin de valoare ? Exista ceva mai lung decit eternitatea sau mai scump noua decit viata noastra?

CIND SUFLETUL...

http://hailaplimbare.blogspot.com/2012/09/cand-sufletul.html

DESHIDRATAT SPIRITUAL?

     Monica, sotia pastorului meu mi-a facut o programare astazi la un masaj. M-am dus din mai multe motive...mi-e spatele intr-o stare jalnica, n-am vrut s-o refuz, cautam in Modesto astfel de servicii dar tot  am aminat...Dar indiferent de motiv, imi pare bine ca m-am dus. Muschii mei imi multumesc.
     Dar pina la starea de bine care ti-o da un masaj, trebuie sa suferi  niste dureri pe care le rabzi doar cu gindul ca dupa ce trec ai sa te simti mult mai bine. Stind acolo pe masa, cind incruntata de durere cind zimbind de placere in timp ce ma framintau cu forta dar si gingasie miinile puternice ale doamnei care ma masa, nu stiu ce mi-a vent sa ma gindesc ca si sufletul nostru are nevoie din cind in cind de masaj...si ma gindeam ca tot asa stam uneori sub presiune, icnind de durere dar in asteptarea clipei cind mina gingasa dar puternica a Tatalui se va ridica si sufletul nostru se va usura un pic.
    Ca sa mi se para si mai potrivita comparatia, mi-am amintit ca prin masaj de fapt sint eliminate tot felul de toxine din corp - si acest fapt aduce mari benificii sanatatii noastre. Tot la fel ma gindeam ca si sufletul nostru elimina in astfel de situatii toxinele spirituale de care trebuie neaparat sa scapam...
     Si cum dupa un masaj fizic ai nevoie sa bei multa apa, asa sufletul are nevoie de apa vie...de Cuvintul Domnului ca sa satisfaca si sa pastreze sufletul intr-o stare cit mai buna. Nu vi se pare ca uneori sintem deshidratati din punct de vedere spiritual? Domnul Isus a promis samaritencei de la fintina lui Iacov ca daca va bea apa care i-o da El, nu-i va fi sete niciodata...Tie nu ti-e sete de o astfel de apa?

MULTUMIRE...

Doamne, iti multumesc ca tu ma aduni cind eu ma imprastii!

PE DRUM...PE FREEWAY...PE CALEA INGUSTA...

     E dimineata din nou…cumva ma adun si imi fac inventarul: poseta, cheile, celularul…pantofi de aceeasi culoare…ok…gata de drum. Deschid poarta…scirtie de ma trec fiorii- promit din nou sa o ung cind vin inapoi…aha…am mai promis asta. Un amanunt fara insemnatate dar nu ma pot abtine…De la poarta pina la colt la primul semafor, trec pe linga un om al strazii cu gluga trasa pe cap dar cu niste ochi sticlosi care sclipesc in lumina ce vine de la farmacia din colt…Ma cutremur…Multumesc Domnului pentru inca o noapte in care m-a pazit. In casa de linga mine desi au baricadat de doua ori ferestrele si usile, oamenii noptii au spart si au intrat din nou. Exista un shelter pentru cei care nu au unde locui dar pentru majoritatea acestor indivizi astea nu sint conditii de viata…ei au nevoie de libertate. O libertate rau inteleasa insa care le permite sa distruga si sa se distruga pe ei insisi…

     Intru pe iesirea in freeway. Masina din fata mea in loc sa accelereze, incetineste din ce in ce mai mult si apoi continua asa…aproape ca s-ar putea cineva tine la pas cu noi cit conducem de incet…Si asta trebuie ca a consumat ceva …Doamne ai mila …ca uite ca intra pe freeway si cine stie ce mai poate face…

     In sfirsit se largeste drumul si o zbughesc pe linga masina asta cu probleme si intru cu plina viteza pe freeway. Se lucreaza intens la Freewayul 99. Au pus un asphalt nou si acuma pe portiuni mari au inceput sa puna acei nasturi rotunzi de-o palma care delimiteaza liniile. Drumul este excelent si farurile reflectate in acesti bumbi fosforescenti care sclipesc ca niste ochi de pisica fac condusul mai usor…Ma gindesc cit efort se face ca sa se elimine orice posibilitate de accidente. Ca sa vezi insa acesti ochi de pisica trebuie sa ai faruri - deci lumina proprie.

     Imi imaginez ca si in lumea spirituala avem drumuri de parcurs si semne de circulatie. Pentru destinatia la care vrem sa ajungem exista  insa un singur drum…ingust dar sigur. Domnul Isus a spus ”Eu sint calea, adevarul si viata!” Destul de clar, nu? In momentul in care il acceptam pe El, trebuie sa renuntam la noi…sa golim vasul asta pamintesc ca sa intre El…Duhul Lui Sfint. Ca sa vedem drumul avem nevoie de lumina. Noi nu producem lumina dar Duhul pe care il lasam sa locuiasca inlauntrul nostru este o sursa de lumina. Calea pe care mergem este delimitata si ea. Dar daca nu avem aceea lumina interioara, Duhul Sfint locuind in noi ca sa aprinda farurile pe drumul nostru…nu vom putea sa vedem delimitarile care ne pot dirija incotro duce drumul…De acolo ni se trag multe neplaceri  si nu rare accidente…

     Cuvintul Lui ne vorbeste…ne anunta, ne avertizeaza, ne corecteaza, ne instruieste. Duhul Lui Sfint ne da intelegere, ne lumineaza, ne face vizibil si pe inteles ceea ce cu ochii si mintea noastra proprie nu am putut sa intelegem. Cit de asemanatoare sint lucrurile fizice cu cele spirituale. Aceeasi minte creatoare le-a zamislit. Putem sa privim un lucru sau actiune fizica si sa o folosim la intelegerea unei lumi pe care n-o vedem doar o simtim in masura in care ne apropiem prin Duhul de ea…aceasta lume promisa …

    Si sa nu uit…”Cuvintul Tau este o candela pentru picioarele mele”…Versetul asta nu vorbeste de o cale oarecare- ci de o calatorie pentru care trebuie sa ne echipam in mod special…Nimeni nu poate calatori in noapte fara lumina. Asta mi-aduce in minte o alta scena…zece fecioare - toate cu candelele aprinse asteptind pe Mirele. Drama unora dintre ele este ca n-au fost intelepte si nu si-au pregatit suficient ulei pentru aceasta noapte lunga de veghe.

    Noi traim ultimele zile ale acestei planete…o luuuunga noapte. Cit de important este sa avem lumina sa ne ajunga pina la ivirea zorilor? Dar daca mai si calatorim? 

DE GINDIT...

Maturitatea nu este atunci cind incepem sa vorbim despre lucruri mari...ci atunci cind incepem sa le intelegem pe cele mici...

MA DUC LA...INTILNIRE!

   Cu cine? Cu El...Nu stii cine-i El? El este Cel care a spus "Eu sint Cel ce sint!". Pentruca noi toti oamenii am fost, sintem si vom fi...undeva, ceva, cindva. Dar El, Dumnezeu Tata, Fiu si Duh Sfint este in veci ...El este inceputul si sfirsitul, Alfa si Omega.

    Am mai stabilit si alta data faptul ca religia nu ne duce in cer - ci relatia pe care o avem cu Christos. Oamenii dau copiilor lor religie - dar nu le pot da o relatie - pe aia trebuie sa si-o faca singuri ...Sint oameni care cred ca daca si-au botezat copiii la o anumita religie cu asta au rezolvat problema spirituala. Sint altii care cred ca daca s-au botezat ei- la indiferent care religie- asta le asigura mintuirea . Dar nu-i  adevarat! Asa cum o diploma de inginer sau de doctor nu te poate face inginer sau doctor ...In Romania am auzit ca poti sa Iti cumperi si asa ceva- numai ca fara cunostiintele necesare...nu ESTI 'mnica . Iar ca sa acumulezi cunostiinte iti trebuie sa studiezi pentru o perioada. Iti trebuie experienta in mediul respectiv.      
     Ca sa avem o relatie cu Christos- relatie care ne asigura intrarea in Cerul Lui, in locul pregatit de El, avem nevoie de o relatie intima cu El. Nu este suficient sa crezi ca exista Dumnezeu- ca si dracii cred- nici ei nu sint atei. Nu numai cred dar se si infioara si tremura in fata Lui si il roaga sa nu-i trimita in adincuri. Nu este suficient nici sa stim despre El...ca si dracii stiu asta - deci si acolo nu putem sa fim mai buni ca si incornoratii. Ne trebuie o relatie personala cu Christos...nu una de grup...
     Si sa fim acuma sinceri, unii dintre noi asta avem. O relatie de grup. Ne ducem la biserica, mai avem citeva grupulete de surori, frati, tineri, etc la care participam pentru ceva stidiu Biblic , mai facem cite o binefacere mai ales daca ne merge vestea ca sintem buni la suflet...nu-i asa? Dar relatie cu El? Avem doar una de grup.
    Sint subiecte de care mi-e mai greu sa vorbesc dar ce mai incolo si incoace...am fost si eu tinara si am trecut prin viata. Amintitiva de perioada cind ati fost indragostiti de aceea persoana minunata a carei prezenta ati dorit-o...cum? In grup? Nicidecum...cred ca si voi ati vrut sa stati singuri de vorba cu aceea persoana...sa aflati mai multe despre ea...sa ii spuneti cit mai multe despre voi...
    Uite acuma inteleg ce inseamna o astfel de relatie...doar ca intelegind ceva nu mi-ajuta la nimic. E cam tot atita de valoroasa intelegerea mea cit ar fi de valoroasa o diploma cumparata din Romania...una de Doctor Docent Ing, sau mai stiu eu ce alta diploma.
     Va veni o zi, cind ne vom afla intr-adevar intr-o mare multime. Si atunci vom dori cu tot dinadinsul ca acest Isus care va veni pe nori sa-si ia pe ai Sai acasa...sa ne recunoasca pe nume. Atunci nu va chema la El Biserica Nr 1 din orasul X...ci ne va chema pe nume pe fiecare. Si cum sa-mi stie numele daca nu am fost cu El la o intilnire...niciodata?
     V-am spus si voua asa cum am auzit eu astazi- sau cum am inteles si am luat pentru mine. Vom fi cu totii vinovati daca am inteles, am agreeat dar nu ne-am conformat. Doamne fereste sa vina ceasul acela si sa fim inca niste necunoscuti in marea multime de oameni speriati care isi asteapta judecata...Doamne fereste!

MI-E DOR DE VESNICIE...

Aseara m-am dus la culcare la 6:45. Nu ma mai intrebati de ce, ca sint sigura ca stiti ce-i oboseala. Exista insa tot felul de oboseli. Cea fizica nu este oboseala cea mai grea. Dar daca ai o oboseala psihica…atunci esti si mai aranjat ca nici statul in pat nu iti foloseste la nimic. Pot fi si amindoua…De oboseala fizica poti scapa usor daca te odihnesti si daca dormi. De cealalta oboseala insa e mai greu sa scapi- pentruca ai nevoie de o usurare si pace si acceptare si mingaiere si speranta…Si se complica lucrurile. Uneori insa pina si mintea refuza sa se mai gindeasca si treci intr-o stare ca de coma…

     Imi place versetul…”Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si va voi da odihna vesnica”. Asta promisiune!

     Aseara intinsa in pat mi-am facut o lista in minte cu lucrurile de care am sa scap cind ajung la “odihna vesnica”. Si serios daca stiu care este primul ca prioritate. Dar sa iau citeva la rind….

 -Boala. Puteti sa va imaginati o lume in care sa nu fie boala? Sa nu te doara nimic, niciodata. Sa nu-l doara nimic pe copilul tau, fratele tau parintele tau…prieten, cunoscut? O lume fara spitale? Cred ca as fi in al noulea cer…hei…poate chiar acolo am sa fiu cind n-or mai fi spitale!!!

-Moarte. Va puteti imagina sa-i aveti pe toti cei dragi in jurul vostru pentru eternitate?…Sa nu te mai ingrijorezi ca batrinelul de taticu sau batrinica de mamica sau bunica mai au doar putin de trait. Sa nu agonizezi ca-ti pierzi tovarasul de viata…sau pe oricine altcineva? Sa nu mai fie mortuary si nici cimitir- in loc de cimitir sa fie un parc cu lebede…si banci pentru bunicii care vor sa-si plimbe nepoteii…Si in loc de mortuary sa fie fabrica de ciocolata sau o noua cafenea…

- Nevoi. Sa nu mai existe nevoi de nici un fel…financiare…alea par sa fie la ordinea zilei. Poate ca nu va mai fi nevoie de mijloc de transport- si nu mai trebuie masina. Nici sa-ti procuri benzina si sa platesti o mina si un picior ca sa-ti umplii rezervorul…Cum ar fi sa nu mai avem durerea asta pe cap?

- Cum ar fi sa nu ne mai ingrijoram de educatia copiilor nostrii sau (si) ce prostii o sa mai faca? – Dar daca iau o decizie proasta, dar daca refuza harul Lui Christos si se duc in iad? Sa ii stim asigurati pentru eternitate; sa ii stim in perfecta stare de sanatate atit fizica cit si spirituala? Dar nepotii? Te gindesti ca pleci inaintea lor si nu esti sigur daca au devenit copiii Domnului sau i-a furat lumea?

…Si lista continua…Si am stat asa si am asteptat sa se lase seara peste gindurile mele. Nu-mi pot nici imagina o lume lipsita de toate aceste necazuri si nemultumiri care ne plaguiesc viata de zi cu zi…

    Poate perspectiva mea e diferita. Datorita accidentului pe care l-am avut am simtit in nari mirosul mortii…m-am infiorat...si n-am mai putut sa uit - am simtit existenta eternitatii pentru citeva secunde pamintesti, si de-atunci imi fac deciziile de zi cu zi altfel. Nu pot ignora faptul ca daca iau un imprumut de la banca de pilda, trebuie sa ma uit la citi ani de viata as putea sa mai am ( daca nu se intimpla ceva neprevazut) si sa-mi fac socotelile pe 15- 20 de ani nu ca si cind as trai inca 100 de ani- ca socoteala aia nu este realista. Merita sa faci anumite schimbari pentru inca 20 de ani care (daca ) ii ma ai de trait? Dar cum ar fi sa sti ca poti sa te intinzi in viitor cu planurile cit vrei…ca este un timp nelimitat la dispozitia ta? Cum ar fi? As vrea sa gasesc un loc de casa pentru eternitate…cu un piriu sa treaca pe acolo si multi pomi fructiferi…si am sa construiesc o masa mare afara sub un umbrar unde sa primesc pe toti cei care vor sa ma viziteze…si am sa fac oale…oale de pamint. Chiar daca pamint n-o sa mai existe, o sa gasesc eu ceva material in cer care sa semene cu lutul…sa fac oale…La Buna mea o sa-i placa grozav sa-i fac un ulcior…un ulcior in care sa tina apa vietii…O sa locuim impreuna…sint sigura…

     Imi face bine sa ma gindesc asa la viitor…Exista dincolo o lume pe care n-o cunoastem. Eu am raportat-o la elemente de aici ca nu am cum sa stiu detalii de dincolo. Cele pe care le stiu sint putine. Mintea noastra nu poate pricepe minunatiile si frumusetile pe care Domnul Isus le pregateste pentru Mireasa Lui…care sintem noi, cei care-L iubim si-L asteptam. Ma gindesc ca acolo sint chiar mai multe culori decit cunoastem aici…si mie mi-s asa de dragi culorile…imi place sa ma joc cu ele…ori de pictez, ori de decorez sau cos ceva…imi da satisfactie sa pun culori si forme intr-o ordine dezordonata dar care sa placa ochiului . Ma opresc aici, ca altfel o sa ziceti ca am o imaginatie bolnava. Si chiar este…este bolnava de dor. Cred ca mi-e dor de vesnicie…

DACA VREI SA CISTIGI...

"Evlavia insotitä de multumire este un mare cåstig."

Cine da...lui isi da...cine face...lui isi face...

Citita si imprumutata de la Virginia Brasov. Povestea este faina ca piinea calda...cu unt.
.........

Povestea brutarului si a laptarului

Intr-una din zile, un negustor de produse lactate primeste o citatie pentru a se prezenta la judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre brutarul sau. Omul, foarte ingrijorat, se tot intreba oare cu ce-o fi invinuit... 
Brutarul insa stia cu ce, si inca cum!
Acesta din urma il banuia pe laptar ca il inseala la cantar cand cumpara de la el unt. Asa ca nu o data, dupa ce laptarul ii aducea kilu' de unt si pleca, cantarea imediat marfa in prezentza unor martori.

Intr-adevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900g, ba 800g, au fost cazuri cand a primit si 750 g de unt in loc de 1 kg.

In ziua judecatii, judecatorul il intreaba pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantaresti untul ce-l dai brutarului?
- Nu, domnule judecator, nu am.
- Pai atunci cum pretinzi ca ii cantaresti untul?
- Pai... sa vedeti... eu am o balanta, pun pe o parte a balantei painea de un kilogram pe care o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza....


Tot ce voiti sa va faca voua oamenii,
faceti-le si voi la fel!

IAU LECTII DE ZBOR...

Cind  Dumnezeu te lasa pe marginea prapastiei ai incredere in El pentruca doua lucruri se intimpla: ori te prinde cind cazi, ori te invata cum sa zbori...

ERA SI TIMPUL...

http://radoinicolae.blogspot.com/2012/09/inca-un-ateu-isi-vine-in-fire.html

Sintem de toata...prastia...

Alaltaieri la servici dupa pauza de masa citiva din oamenii cu care lucrez au venit inapoi la birou rizind in hohote. Am tot auzit "romanian dans"...dar n-am priceput ce anume i-a putut distra asa de tare. Pina ce unul nu m-a chemat la deskul lui si mi-a aratat secventa urmatoare....Dati un click sa va lamuriti de ce este vorba. Cind erau la prinz, la News au aratat la televizor aceasta secventa.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=9UZtYzMWxTk
Acum stiu si oamenii astia de ce am emigrat in Statele Unite...nu mai trebuie sa le explic.

ASTEPTIND FURTUNA?

Daca-ti petreci toata viata asteptind furtuna, n-ai sa te bucuri niciodata de o zi insorita.

……………….
"If you spend your whole life waiting for the storm, you'll never enjoy the sunshine."
– Morris West

cit discernamint iti trebuie ca sa fi republican...

Recent am intrebat-o pe fetita prietenilor mei ce vrea sa se faca cind o sa creasca mare. Ea a raspuns...
-Vreau sa fiu presedintele Statelor Unite. Amindoi parintii acestei fetite erau acolo cind am intrebat si amindoi au zimbit multumiti. Sa nu uit sa mentionez- amindoi parintii sint de apartenenta politica  democrati liberali. Amuzata am intrebat din nou...
-Cind o sa ajungi presedinte, care este primul lucru pe care ai sa-l faci?
Mi-a raspuns imediat...
-Am sa dau mincare si am sa dau locuinte la toti oamenii saraci care nu au casa. Parintii ei erau de-acuma in culmea fericirii...un raspuns mai bun de la copila lor nici ca se putea...
-Ce scop minunat ai tu...am zis eu impresionata. Dar stii ceva? De ce sa astepti sa fi presedinte ca sa ajuti pe acesti oameni? Tu poti sa vi la mine si sa imi tai iarba din fata casei si sa smulgi buruienile si sa maturi si eu te platesc pentru treaba asta 50 de dolari. Apoi am sa te duc la coltul strazii unde stiu eu ca sta la cersit un asemenea om ca sa-i dai cei 50 de dolari sa-si cumpere mincare si ce-i mai trebuie...
Fetita a stat asa pe ginduri citeva secunde si apoi incruntata si nedumerita s-a uitat drept in ochii mei si m-a intrebat...
-De ce nu il chemi pe omul ala de la coltul strazii sa vina acasa la tine si sa-ti faca treaba si sa-i dai cei 50 de dolari ?
Incintata i-am raspuns...Bine ai venit in rindurile noastre, cel mai nou membru al partidului republican!!!
Parintii ei inca nici acuma nu vorbesc cu mine...

Ce-mi mai trece prin cap...Sept 25.2012

     In medie se spune ca un om poate trai 30 de zile fara mincare (Domnul Isus a postit pentru 40 de zile in pustie), 3 zile fara apa, 7 zile fara sa doarma si 3 minute fara aer...dar nici o secunda fara speranta...
     Vorbeam aseara cu o verisoara de-a mea din Aiud, Gabriela Matei medic, si ea imi spunea ca a venit de la o Conferinta a medicilor din Brasov si ca printre alte lucruri s-a discutat despre depresie. Si interesant lucru ca nu oamenii saraci sint depresionati cit oamenii care au tot ce le trebuie. Banuiesc ca boala asta bintuie intreaga lume si ataca pe multi si este prezent asi in Romania nu numai in America. Or fi si pe acolo din cei care au tot ce le trebuie si devin depresionati. Ca n-am auzit de nici un cioban sa sufere de depresie...desi viata lor trebuie sa fie grea si monotona...si singurateca. Si sint oameni care duc lipsa dar de cele materiale si nu de cele spirituale...si sint veseli si multumitori si n-au depresii...
     Noi credinciosii avem atitea motive sa fim plini de speranta. Primii crestini se duceau la moarte cintind...si noi nu putem sa fredonam sau sa fluieram nici macar cind ne merge bine...
     Poate va mirati de ce insist atita cu depresia...Spre rusinea mea trebuie sa admit ca am luptat impotriva ei toata viata Deci...ma simt vinovata - de aia! Uitati-va si voi cite lucruri pare ca stiu- dar asta nu poate rezolva nimic. Ceea ce stim trebuie sa si traim ca sa dea rezultate. Nimic de zis ca daca nu era Cuvintul Domnului sa-L iau ca un medicament de cite ori ma apuca gindurile negre...nu stiu pe unde m-as afla?! Dar tare mi-ar place sa scap odata definitiv de groapa asta cu noroi in care pic aitt de des si din care ies cu atita greutate.
     Hai sa va spun o poveste care intr-adevar sa inceapa pe o nota de depresie ca apoi sa treaca la polul celalalt. Poate asta va fi o lectie si pentru mine.
     Trei frati in Betania: Lazar, Maria si Marta. Domnul Isus este prieten cu  ei si trage cu placere la casa lor adesea. Toti trei il iubeau pe Domnul Isus, si Maria este aceea care a uns picioarele Domnului Isus cu mir... si le-a sters cu parul capului ei.
     Domnul Isus primeste vestea ca Lazar este bolnav - dar nu pleaca imediat...mai zaboveste vreo doua zile. De fapt cind Domnul Isus ajunge la ei , Lazar era deja mort de patru zile. Aia depresie...Dar pentru Dumnezeu nu exista depresie, pentruca nu exista esec, si nu exista nimic pierdut sau imposibil...la El toate lucrurile se pot transforma in ceva bun. Noi zicem adesea ca sint lucruri pentru care nu este drum de intoarcere. Dar nu la Tatal nostru care poate sa scoata mortul intrat in putrefactie din mormint si sa transforme o zi de jale intr-o zi de sarbatoare.
     Dar este ceva - un secret ascuns in povestea asta. Domnul Isus le spune ucenicilor vorbind despre moartea lui Lazar..."Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti." Credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad si ca sa avem aceasta incredere trebuie sa trecem prin situatii ale caror deznodamint ne este ascuns...si sa nu trecem oricum ci sa trecem cu o atitudine potrivita si cu o deplina incredintare si incredere in Isus Christos si in promisiunile Lui.
   Pai asta daca reusesc eu sa traiesc...am sa ies si din mormint ca si Lazar...si nu oricum, ci mirosind a parfum de lacrimioare...
..............
Am recitit ce am scris si mi-am amintit. Eu am fost acolo...ca si Lazar. In 1992 am cazut intr-un transformator de inalta tensiune (12.000 de Volti). Am atins sursa de trei ori...m-am prajit peste 37% ( arsuri interioare si exterioare). Si am trait inca atitia ani...uite sint 20 de ani...ca sa stau astazi inaintea voastra si sa vorbesc despre...depresie. Aveti dreptate. Sa-mi fie rusine...

frisca cu mure? ...sau mura cu frisca?

     Spunea Dr. McGee azi dimineata ( de fapt omul s-a dus de mult la Facatorul lui, dar vocea si gindurile i-au ramas in urma si continua sa indrume si sa explice si sa isi faca lucrarea. Nu el omul ci “Cuvintul” pe care l-a rostit…atita timp cit acest “Cuvint” a fost inspirit de Duhul Sfint, inca mai are putere si acum.

    Si spunea El ca toti oamenii mari ai Bibliei au pacatuit. Dar dintre toti, pacatul lui David sta ca o mura neagra intr-un castron cu frisca, atit este de vizibil. Si ca da, David a pacatuit mai mult decit alti oameni ai Lui Dumnezeu – DAR- zicea el, pacatul lui David a fost o exceptie in viata lui si nu “the norm” – normalul  existentei lui. Si de aceea Dumnezeu l-a numit om dupa inima Lui.

     Pacatosi sintem si noi…dar este viata noastra un castron cu mure si o lingura de frisca sau invers? Este pacatul “the norm”, starea noastra permanenta sau doar exceptia? Alegerea este din nou, gratie libertatii pe care Dumnezeu a dat-o omului, a noastra…

EL NU VA INGADUI SA TI SE CLATINE PICIORUL...

     Am primit un comentariu de la o prietena din Tirgu Jiu, care ca si mine trece prin vale. Incercind sa o mingai spunindu-i sa nu treaca singura prin vale ci sa intinda mina si sa-L apuce pe Domnul ei de mina, pina trece de intunecimea acestei vai, mi-a venit un gind anume care mi se pare tare interesant.
     Trecem adesea prin depresii. Stiu ca nu sint singura care trece prin astfel de stari. Sint grele aceste depresii pentruca te simti deodata izolat si nu mai vezi nimic in jur. Daca numai un strop de speranta apare de undeva, ca si o raza de lumina, ea face schimbari rapide...si inveseleste si clarifica si stabilizeaza situatia.
     De unde vin starile astea de intunecime insa? Cu regret trebuie sa recunosc ca uneori este intuneric doar pentru faptul ca umblam cu ochii inchisi. Nu...nu e vorba de ochii fizici, pentruca nu ei produc depresia, oricum. Este vorba despre ochii spirituali pe care ii tinem inchisi si atunci nu mai putem sa vedem slava Lui Dumnezeu si lucrarea minunata a miinilor Sale...si deci nu putem sa vedem interventia Sa in viata noastra. Poate ca sintem lesinati de o sete launtrica teribila...si sintem chiar linga izvor...dar cu ochii inchisi cum sa-l vedem?
     Doamne, deschide-mi ochii mintii si ai inimii ca sa Te vad pe Tine si sa nu-mi mai fie frica...si sa nu mai bijbii...Ajuta-ma sa "imi ridic ochii spre munti" si sa aflu ca "ajutorul vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul". El Cel care "nu dormiteaza si nici nu doarme". Ajuta-ma sa vad ca esti atit de aroape cit este "umbra mea pe mina mea cea dreapta"...si fa-ma sa zimbesc si sa vad ridicolul in care m-a tinut lipsa mea de credinta. Prefer sa fiu ridicola decit sa stau in depresie...
     Si pentru Elena din Tirgu Jiu si alte Elene de prin tara Roamaneasca..."El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul" niciodata.

nefericirile musulmanilor...

Am citit un e-mail care merita citit de cit mai multa lume. Nu stiu daca autorul se vrea publicat sau nu de aceea ma retin in a-i da numele. Daca citeste si vrea sa-i pun numele aici o s-o fac cu cea mai mare placere.

Musulmanii    Foarte just, ma mir ca nu am observat asta pana acum !  Ei nu sunt fericiţi în Gaza  Ei nu sunt fericiţi în Egipt  Ei nu sunt fericiţi în Libia  Ei nu sunt fericiţi în Maroc  Ei nu sunt fericiţi în Tunisia  Ei nu sunt fericiţi în Yemen  Ei nu sunt fericiţi în Irak  Ei nu sunt fericiţi în Iran  Ei nu sunt fericiţi în Pakistan  Ei nu sunt fericiţi în Afganistan  Ei nu sunt fericiţi în Siria  Ei nu sunt fericiţi în Liban  Ei nu sunt fericiţi în Bahrein.  Deci unde sunt fericiţi ?  Sunt fericiţi în Germania  Sunt fericiţi în Franţa  Sunt fericiţi în Anglia  Sunt fericiţi în Israel  Sunt fericiţi în Olanda  Sunt fericiţi în Belgia  Sunt fericiţi în Spania  Sunt fericiţi în Italia  Sunt fericiţi în Australia  Sunt fericiţi în USA  Sunt fericiţi în Canada  Sunt fericiţi în Suedia  Sunt fericiţi în Norvegia  Sunt fericiţi în Austria  Sunt fericiţi în Elveţia.  Ei sunt fericiţi în toate ţǎrile care nu sunt musulmane.  Şi pe cine acuzǎ?  Nu Islamul  Nu conducerea lor  Nu pe ei însuşi, Ei acuzǎ ţǎrile în care sunt fericiţi  Si vor sǎ le schimbe ca sǎ fie ca ţǎrile din care au venit şi unde au fost nefericiţi!!! Scuzaţi-mǎ, oare cat de idiot sunt de nu pot sǎ le înţeleg strategia, si sa vad incotro se indreapta lumea si cum o sa arate viitorul copiilor nostri daca nimeni nu are curajul si, mai ales, nu are voie sa spuna nimic?

ECONOMIA CERULUI...

Traind in economia Lui Dumnezeu:
-Harul este gratis
-Pacatul este scump
-Dragostea este de nepretuit

BUNA DIMINEATA NEPRIHANITILOR ...

     Ora 4:39...dimineata. Bineinteles ca printre alte trebi marunte ce le fac inainte de a pleca la lucru este si statul pentru citeva minute in fata computerului. Ma gindesc sa caut dupa un verset din Biblie - doar pentru astazi. Imi intorc privirile catre pagina Bibliei si incerc sa ajustez distanta intre mine si foaie ca sa pot citi. Ce scrie?
     Psalm 33:1..."Neprihanitilor , bucurati-va in Domnul! Oamenilor fara prihana le sade bine cintarea de lauda." Sa-mi sune mie oare titlul asta de neprihanit? Sau "om fara prihana"? Trebuie ca este o confuzie la mijloc?!
     Si totusi...daca ne gindim ca am acceptat iertarea Lui, jertfa Lui si tot ce a facut pentru noi- inseamna ca ne-a luat vinovatiile si sintem...neprihaniti si oameni de onoare...si ca atare ne sade bine o alta atitudine pe ziua de azi si de-aci inainte. Ne sade bine cintarea de lauda si bucuria.
     Si eu ce sa fac acuma cu depresia? Ca ori ma bucur ori ...? Am de facut o alegere pe ziua de azi...asa cum trebuie sa aleg intr-un minut cu ce sa ma imbrac...si inca in citeva minute daca beau cafeaua pe drum sau o beau la office? Alegeri...am sa cint cintari de lauda astazi sau ma vaiet iara? Este alegerea...mea. Si poate daca citesti ce scriu eu aici si esti in aceeasi vale ca si mine...alegi si tu...
     Ma grabesc de-acuma...dar vreau sa trag nadejde ca si eu si tu vom face o alegere buna. Sa ai o zi buna, neprihanitule si omule fara prihana...

TESHUVAH-INTOARCERE LA DUMNEZEU

Doua texte mici pe care le-am citit astazi m-au facut sa ma incrunt si sa iau textele de la capat...

This Shabbat is called "Shuvah" because we are reminded to always turn (shuv) to God in teshuvah (repentance). It is my prayer and hope that each of us will indeed draw near to God for life. May the LORD God heal you, body and soul; may He ease your pain, increase your strength, and release you from all your fears... May blessing, love, joy, and true shalom surround you and fill you in the love of Yeshua our Savior. Wishing you "teshuvah shlemah b'ahavat Yeshua" - a complete turning in the love of Jesus. Amen.

Part of the process of teshuvah - of turning to God - is turning to yourself, that is, learning to honestly observe yourself. Often it is not that we sometimes entertain bad thoughts, but rather we engage in a process of bad thinking, or more accurately, we unquestioningly accept assumptions based on fear and fantasy. Because of this, our reasoning becomes distorted and we lose our ability to cope with what is real. We "play god" by justifying ourselves, unaware how we are being driven by fear and a profound sense of inadequacy. The remedy is to question the basic assumptions in our thinking. Often we do not find lasting deliverance because we fail to see the real issue.

............
Exista deci un proces de "intoarcere la Dumnezeu" (teshuvah) care presupune mai intii o intoarcere in noi insine "invatind sa ne observam cu sinceritate. De cele mai multe ori nu pentruca ne implicam intr-o gindire rea, ci mai corect acceptam fara sa ne punem intrebari daca sint reale presupunerile noastre nascute din frica sau fantezia noastra. Din aceasta cauza felul nostru de gindire este corupt, gresit, si pierdem abilitatea sa ne integram si sa actionam in realitatea existenta. Ne jucam "de-a dumnezeu" justificindu-ne singuri, fara sa intelegem ca sintem impinsi de teama si un simtamint profund de nepotrivire . Ca sa remediem acest lucru ar trebui sa punem sub semnul intrebarii daca felul nostru de gindire este bun, corect. De multe ori nu gasim usurare in situatia noastra pentruca nu avem o perspectiva corecta a problemei, a cauzei care produce aceasta problema."

Am tradus un pic incercind sa prind miezul ideii in cuvinte romanesti. Sper ca aceste rinduri sa aduca si altcuiva mingaiere...ca dupa aia caut eu astazi. Am un fel straniu de a gindi citeodata si stiu ca multe din ingrijorarile si temerile mele nu sint reale. Am o minte care o ia razna. In multe cazuri imaginatia pe care o am imi este de folos. Si atunci sint foarte creativa...am multa energie si pot face lucruri frumoase. Dar ...in altele ...ma duce prin vai ale unor umbre pe care as dori cu toata fiinta mea sa le ocolesc.
Din ceea ce am citit mai sus (dintr-un extract de pe un blog al cretsinilor evrei)...exista un fel de gindire care nu este corecta si care ne produce numai probleme. Nu neaparat gindim rau- dar gindim incorect. Mintea noastra ( a unora) creeaza scenarii care nu se vor intimpla ( doar stim ca viitorul ii apartine Lui Dumnezeu). Si este nevoie sa corectam felul nostru de gindire intorcindu-ne la Dumnezeu ( teshuvah) pentru raspunsurile corecte la intrebarile vietii noastre. Sa ma intorc la Dumnezeu...sa ma intorc. Voi aveti nevoie de o astfel de intoarcere? Sau felul vostru de gindire este totdeauna corect?

CU ISUS, ORICE POVESTE SE TERMINA CU BINE

LAUDATI PE DOMNUL!

Bratul Tau este puternic, mina Ta este tare, dreapta Ta este inaltata. 

http://www.youtube.com/watchfeature=player_embedded&v=hp3qik4UaKM#!

INVATA DE LA...TOATE...

Trei lectii de invatat de la un creion:

-Durerea te ascute ( te face folositor)...
-Tot ce faci...lasa urme...
-Ce ai inlauntrul tau este folositor- nu exteriorul...

ASTAZI...CU DESAGA LA CRUCE...

Dumnezeu ne vorbeste cind intr-un fel, cind intr-altul. Astazi mi-a spus lucruri minunate si importante citind acest articol ...
http://maiexistaosansa.blogspot.com/2012/09/preda-i-povara-ta.html#comment-form

CAUTIND DUPA RASPUNSURI...CIND ELE EXISTAU INCA DINAINTE DE A SE FI NASCUT INTREBARILE...

     Sint multe lucruri pe care nu le inteleg pe lumea asta. Sint sigura ca exista raspunsuri la toate intrebarile pe care le avem; doar ca pentru unele raspunsuri va trebui sa asteptam pina cind il vom vedea pe Dumnezeu si pina cind vom primi un nou trup cu noi atribute si caracteristici si o minte nou nouta si curata cu care sa putem pricepe mai bine...
     Uite nu inteleg de pilda de ce durerea ne apropie de El...si cum de bucuria ne indeparteaza. S-ar putea sa... experimentam o bucurie gresita? Daca am fi bucurosi in El...am fi aproape de El. Doar ca bucuriile noastre sint toate de natura fizica, materiala...si nu ne putem conecta cu Dumnezeu pe orizontala. Imi pare rau ca nu experimentez o bucurie care sa il includa pe Dumnezeu. Cind ma uit la cite bucurii am experimentat pe lume, majoritatea au de-a face cu ceva...firesc. Am cumparat o casa, o masina, o poseta...o brosa...un pix...o agrafa... Iti vine sa rizi cit de superficiali putem fi. Ai cumparat o cana de pepsi la masina automata si ti-au venit banii inapoi. Si te gidila un zimbet de satisfactie...citiva centi. Nu conteaza ca dupa o secunda ii dai pe o alta prostie de la storul de 99  de centi...Dar ai luat ceva pe gratis...
     Dar...cum da durerea de noi...cum sintem inruditi cu Christos si copiii ai Celui Prea Inalt... Nu va faceti griji ca nu critic pe nimeni. Vorbesc de-ale mele. Si intrebind asa, fara sa stiu raspunsul si scriindu-mi aici nelamuririle, parca am inceput sa vad o raza de lumina si de intelegere in chestiunea asta care ma framinta.
     Din cind in cind cind ma duc la servici pe ora obisnuita, prind cite un rasarit fantastic de soare. Si-mi amintesc atunci cine este Cel care a pus strajeri si luminatori si semne peste tot ca El exista si este in controlul acestei planete. Uneori cind vin de la lucru tirziu...ma cuprinde din nou bucuria cind vad cu ce maiestrie a colorat Dumnezeu cerul...si uneori ma apuca si cintarea . E o stare de bucurie. Una care nu are de-a face cu nimic palpabil...ca inca n-am reusit sa ating orizontul cu mina.
    Dar durerea...de ce ne trebuie durere? De ce nu ocolim ...ca uneori cred ca am putea ocolii unele dureri...De ce a trebuit fiul risipitor sa ajunga de pilda la roscove? De ce nu s-a dezmeticit un pic mai devreme? De ce nu a fost lamurit de situatie cind si-a pierdut banii...sau prietenii? De ce a asteptat sa ajunga la porci ca sa capete intelepciune?
     Dar intrebarile astea suna parca mai mult pentru noi...nu intrebari pe care sa putem sa I le punem Domnului?! Problema nu e la El...ci la noi. El ne primeste oricind...doar ca starea in care trebuie sa venim la El trebuie sa fie o stare smerita...El iubeste o inima zdrobita...Stiu asta...Si cum mai sughiti de durere cind ti-e inima zdrobita...ca nu-i durere pe lumea asta care sa doara mai mult...
    Am deschis din nou Biblia la intimplare. Stiu ca Biblia trebuie studiata la rind si ca nu trebuie sa facem din ea un zodiac. Dar cum in ultima vreme orice Cuvint pe care l-am citit mi-a adus speranta si alinare, iata-ma citind acuma din Isaia 43, despre neascultatorul popor Israel. Multe lectii si invataturi personale le putem desprinde din Istoria trecuta, prezenta sau chiar viitoare a acestui popor. Si iata ce scrie ...
     "Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit Israele!" Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume, esti al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine: si riurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde. Caci Eu sint Domnul Dumnezeul tau, Sfintul Lui Israel, Mintuitorul tau!"
     Cautam innebunita dupa raspunsuri...si ele erau chiar in fata mea...

MIEZ DE NOAPTE CU SAMINTA DE MUSTAR...

     De mai bine de o ora nu dorm - si e mijlocul noptii. Nu-i prima data cind creierul lucreaza peste norma obisnuita . Cum ar fi sa inceapa sa-si faca treaba lui de noapte?...Sa se relaxeze in Mina Creatorului, sa-i dea slava si multumire si sa se simta crutat, vegheat, curatat ...primenit si pregatit pentru ziua care vine? Dar nu...creierului meu ii place sa bata apa in piua disperarii si sa o ia razna pe cimpiile pustii ale nelinistii in mijlocul noptii...si sa ma faca sa arat dimineata ca si cind am iesit de undeva de sub pamint ca si o cirtita...
     Cum ar fi sa cred ca El poate sa hraneasca multimile de mii de oameni cu citeva chifle de piine, si ca poate potoli si foamea mea dupa o viata "normala"(oare ce-o mai fi si aia normal?)  ...sa cred ca daca ma uit in ochii Lui voi putea pasi pe apele tulburi ale marii acestei vieti ca pe un covor persan in care te afunzi cu piciorul doar atit incit sa ai confort la talpa si sa nu faci bataturi...Cum ar fi sa cred ca uleiul...uleiul din ulciorul de pamint nu va inceta sa curga oricite placinte am sa fac...la fel si mina de faina din fundul lazii...Cum ar fi sa-i dau slava cuvenita si multumiri in timp ce El imi rezolva problemele ca un Dumnezeu care stie lucrurile pe dinauntru si nu ca mine care le vad pe dinafara. Cum ar fi?
    Cum ar fi sa-mi amintesc ca El a fost acolo cind s-a decorat cerul cu luminatori ...si cind s-a decis ce culoare sa picteze infinitul? Si atunci a stabilit ca pe planeta asta am sa traiesc si eu si ai mei? Cum ar fi? Cum ar fi sa ii dau ( din nou) problema mea cea mai acuta la ora asta si sa ma simt usurata- asa cum dai unui avocat bun toate detaliile problemelor ce le ai si te simti usurat si linistit ca esti pe miini sigure si cazul tau e ca si rezolvat? Pai nu exista avocat mai bun decit Isus Christos care a platit si costul pedepsei si ne si reprezinta de gratis in fata Tatalui.
     Cum ar fi?
     Ar fi Minunat...ar fi odihnitor...ar fi sanatos pentru suflet...ar fi imbucurator...ar fi glorios...ar fi extraordinar...ar fi fantastic...ar fi nemaipomenit...ar fi ...si va fi..."Crede numai!" Si asta este secretul...Crede...nu in  hocus pocus ci in Christos...Cum zice versetul ala pe care nu trebuie sa-l uit? "Incredinteaza-ti soarta in mina Lui..." Mi se inchid ochii de nesomn...dar mi-am incredintat soarta in mina Lui...Si n-am sa veghez pina dimineata. Il las pe El sa vegheze...Noapte buna !
...................
    "IntoarceTe Doamne! Pina cind zabovesti? Ai mila de robii Tai! Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom veseli. Inveseleste-ne tot atitea zile cit ne-ai smerit, tot atitia ani cit am vazut nenorocirea! Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta si slava Ta fiilor lor! Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru." Psalm 90; 13-17

ASTAZI A FOST SI EA...O ZI...

"Fiindca ma iubeste  - zice Domnul - de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu. Cind Ma va chema , ii voi raspunde; voi fi cu el in strimtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi. Il voi satura cu viata lunga, si-i voi arata mintuirea Mea." Psalm 91:15-16

     Ne traim fiecare zilele care ne-au fost date. Uneori ne este greu si ne impacientam doar ca sa dam de mai greu si sa intelegem ca ce am avut inainte a fost floare la ureche...E clar ca in viata vom avea necazuri...asa scrie...si ele vin. Un necaz de obicei cheama un alt necaz si se tin lant. Am si eu ca toata lumea...zile si zile. Astazi a fost si ea o ...zi.
     La un moment dat dupa ce am confruntat magnitudinea problemei mele...am realizat ca parca sint intr-o centrifuga si ma tin cu miinile amindoua de inima acestui suport care ma invirteste si ma trece din nou si din nou prin aceleasi locuri ametitoare. Nu-i nici o speranta in mijlocul acestui cimp de probleme in care ma straduiesc sa fiu tare si sa rezist si sa supravietuiesc cumva...
    Mi-a venit asa odata sa strig "slava Tie Doamne ca Tu le stii pe toate si Tu o sa opresti odata cind Tu consideri ca e timpul, cosmarul in care ma invirtesc...De ce ma zbat asa cautind o solutie la ceva ce este dincolo de intelegerea sau puterea mea? De ce? De ce nu le las pe toate in mina Ta? De ce nu-mi dau drumul odata din nebunia in care ma aflu...sa ma prinzi Tu in brate? Si de ce ma tem cind am zis ca si "daca va fi sa trec prin valea umbrelor mortii nu ma tem de nici un rau caci Tu esti cu mine"?...De ce?
     Am fost azi cu Deb la doctor...si am venit si mai trista de acolo. Neputinta mi-a indoit spatele si mi-am lasat capul in jos ca un om sfirsit. Lacrimile sint putine ca le-am irosit si pe alea. Stiu ca izbavirea vine de la El de aceea nu sint chiar fara nadejde...doar ca e greu sa aduni credinta cit un bob de mustar. Ma straduiesc dar picatura mea e microscopica.
     Si ma pregateam sa scriu pe blog si nu stiam ce...cind ochii mi-au cazut pe versetele cu care mi-am inceput mica mea jelanie - sau articol...cum vreti sa-i spuneti. Biblia zice ca vom primi bucurii in mijlocul intristarilor. Si Biblia mai zice sa multumim Domnului pentru toate lucrurile. Si o fac si eu...asa cum pot...in starea in care ma aflu...si cu puterile ce mi-au ramas... Multumesc!
............
Si numai ce am incheiat articolul si eram pregatita sa intru fara sa vreau in centrifuga ingrijorarii mele cind am intrat pe facebook si am citit acest indemn...pentru "anxiety and depression"(ingrijorare si depresie). Filipeni 4: 6-7
"Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre ia cunostinta Lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea Lui Dumnezeu , care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gindurile in Christos Isus."
Dragii mei...nu exista coincidente, si nu exista un verset mai potrivit pentru starea inimii mele in acest moment. Un raspuns mai promt si mai la subiect nici ca se putea...Sa nu uit de cereri si rugaciuni si multumiri...sa nu uit...

SOLUTII PRACTICE...SOLUTII DIFERITE...

Nu va pierdeti timpul de pomana daca vizitati acest link...
http://www.facebook.com/different.solutions.page

LUMEA IN FLACARI SI NOI IN...PIJAMALE!!!

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=87KnBHuEm90#!

Psalmul 94:4-5 "Ei tin cuvintari puternice, vorbesc cu trufie, si toti cei ce fac raul se falesc.
Ei zdrobesc pe poporul Tau, Doamne si asupresc mostenirea Ta."

Psalmul 94:23 "El va face sa cada asupra lor nelegiuirea, El ii va nimici prin rautatea lor; Domnul Dumnezeul nostru, ii va nimici."

     M-am dat un pic pe...bloguri. Cum ma dadeam cu sania pe vremuri cind eram copil. Am alunecat usor deasupra lor. Am gasit un Psalm pe blogul fratelui Ionescu care m-a facut sa-mi pun o intrebare - si sa gasesc in dreptul meu si raspunsul la aceasta intrebare.
     Psalmul 94...ar putea sa ne trezeasca putin din lesinul egoismului pe care il traim. Ne uitam la poporul Israel...ca daca urmarim stirile este imposibil sa nu vedem si sa auzim si sa intelegem ura care fierbe in toate popoarele care inconjoara aceasta mica tara...Nu fac politica ca nu ma pricep. Nu despre teologie vorbesc ca si acolo sint bita. Vorbesc de ceea ce ne spuneau pastorii nostri simpli despre poporul Domnului, de ceea ce citim noi si intelegem oricit ne-ar fi mintile de simple. Vorbesc de ceea ce vedem la telvizor si care este EXACT asa cum s-a prorocit cu mii de ani in urma.
    In asteptarea acestor evenimente ar trebui sa fim in clocot. Imi trecu prin minte ca la nasterea Domnului Isus era o liniste, mai tata...mai ales in Israel care ar fi trebuit sa faca pregatiri pentru venirea Lui. Era o liniste in privinta prorociilor si a promisiunilor ce se implineu chiar atunci...si fiecare se ocupa de el insusi si se inregistra ...asa cum ne inregistram si noi la vot astazi...Ocupati cu politica zilei. Si in toata lumea de atunci, citiva magi si un mos si o baba (Simion si Ana) la Ierusalim il asteptau numai pe Mesia. Restul erau ocupati cu lucruri..."Importante"...
     Iata ca este aproape vremea sa ne inregistram si noi la vot...sa dam cu Irodul American afara (Doamne ajuta) si sa avem cel putin in Casa Alba pe cineva care sa stea linga Israel...
     Oamenii secolului 21...crestinii secolului 21 ar trebui sa fie mai in tema cu tot ce se intimpla in lume...cu prorociile care se implinesc in timp ce noi ne lalaim de ici colo consumati numai si numai de propriul nostru interes. Unii ne-am putea ruga cel putin (si asta n-ar fi de loc putin) ...dar ce sa mai vorbesc? Ca nu ne rugam nici pentru noi si ai nostri suficient (vorbesc din plinul sau golul inimii mele- nu va impacientati si nu va simtiti ofensati degeaba). Toti ar trebui sa ne rugam pentru Israel la ora asta. Lucruri nemaipomenite se vor intimpla curind. Si noi, si ei trebuie sa ne trezim...dar de-a binelea. Ca sintem inca ametiti de somnul nepasarii . Vine Domnul in curind. Scena lumii este pregatita...si noi sintem inca in pijamale...

TRIUNGHIUL BERMUDELOR

     Triunghiul Bermudelor...Ce va da prin cap la auzul acestor doua cuvinte?
     Stiam la ce o sa va ginditi...doar ca eu astazi cind imi cautam calendarul in poseta ca inca nu am asimilat tehnologia care mi-a fost pusa la dispozitie in privinta asta...si nu am calendar elctronic, ci inca port o cartulie mica cu foi si data pe fiecare fila...Deci cind am cautat dupa calendarul meu sa-mi fac insemnarile cuvenite pentru  programarea la doctor, i-am spus asistentei de la receptie ca trebuie sa caut dupa calendar in Triunghiul Bermudelor...si cu asta am inveselit pe toate femeile de prinprejur...
     Pai cum sa-i spun altfel cind tot pun in poseta asta tot felul de lucruri si ele dispar ca intr-un sac fara fund? Ce am acolo? Pai, ce n-am acolo...este o intrebare mai buna.
     Gindindu-ma la poseta mea balsoaie, mi-am amintit de prima posetuta pe care am avut-o in viata mea. Nu stiu cine mi-a luat-o, ca nu-mi amintesc sa mi-o fi cumparat mami. Ea era foarte calculata cu banii care trebuiau impartiti cu rost sa ajunga. Si nu cred ca au ajuns de poseta si nici de alte lucrusoare pe care mi le-as fi dorit. Cred ca Buna mi-a dat bani...Cind Buna lua pensia de obicei luam si eu...
     Dar sa va spun... ca neobisnuita sa am poseta si sa-i port de grija , in scurt timp am pierdut-o...Oh, ce tragedie a fost...ar fi putut sa fie jucata tragedia mea pe scena teatrului din Petrosani, atitea emotii am cheltuit.
    Intre obiceiurile ce le am, purtatul posetei a devenit asa o parte din mine ca daca nu am poseta la mine devin nelinistita...Si atitea trancote pun in poseta ca-i grea parca as cara bolvani- dar prefer sa o port asa grea cum este pentru ca imi da un simtamint de stabilitate, de liniste parca incredintindu-ma ca am tot ce imi trebuie cu mine. La fel este si cu celularul. Doamne fereste sa-l uit acasa ca sint toata ziua nelinistita...
    Ma intreb daca si spiritual avem un astfel de Triunghi al Bermudelor- un loc in inima noastra unde tot bagam tot felul de lucruri, unele fara valoare si fara intrebuintare, dar de care nu ne putem desparti. Le caram si ne este greu...dar ne-am obisnuit cu aceste lucruri si nu ne putem usura de prezenta lor.
     Sigur ca imi curat poseta...odata la...dar mai bine sa nu va spun. Si bineinteles ca arunc...cite ceva...si ma uit la unele lucruri pe care nu le-am folosit de mult dar care le pun totusi inapoi pe umar...sa le mai port un pic ca doar, doar oi avea nevoie de ele ...odata...cine stie cind ???
     Stiti cintarea aia veche de cor cu porumbelul? Eu as dori sa am aripi ca de porumbel...si as zbura...sufletul mi-as odihni...
     Dar ca sa zbor asa, trebuie sa-mi curat poseta...poseta inimii...ori s-o pierd cu identitate cu tot si sa capat o identitate noua!!!??? Hm...asta doar acu' mi-a trecut prin minte...si...n-ar fi deloc rau...

INTRE POTOP SI CURCUBEU...

     Majoritatea oamenilor isi doresc copii. Unii ii au usor…altii ii asteapta mult si-i doresc si regreta daca nu au . Mai précis unii regreta ca au si altii ca n-au copii…Si e foarte normal sa fie asa. Si Dumnezeu a regretat in felul asta…odata a regretat ca l-a facut pe om - si avem potopul ca rezultat si altadata a regretat potopul si de aia avem curcubeul. Asa si noi parintii …traim intre potop si curcubeu…

     Domnul stie ce sa dea fiecaruia. Unii dintre noi avem nevoie de multe lectii de rabdare …si cind ne rugam pentru rabdare Domnul ne mai da inca un copil. Dar fara gluma acuma…e greu fara copii, dar greu destul si cu ei…Si stiu un lucru si de asta sint sigura…ca de cind am copii n-am incetat sa fiu ingrijorata 24 ore pe zi - 7 zile pe saptamina.

     Cind au fost mici…ingrijorare cind pling si nu stii de ce, si poate au ceva ce nu-ti pot spune. Cind au mai crescut…sa mearga in picioare…sa ii vezi scapati din scutece, sa invete sa citeasca si sa scrie…Ba au temperatura, ba si-au rupt vreun os de neastimparati ce sint…ba sa invete bine la scoala, sa stie sa se comporte in societate. Oare vor alege bine in viata? Dar despre suflet? Sa ii vezi macar ca se boteaza, desi unii copii au fost dusi cu arcanul la biserica cum se luau flacaii la oaste pe timpuri…Si saracii parinti n-au facut prin asta nici o brinza. Dumnezeu ne stie inima si ce-i acolo conteaza. Daca nu o fac din dragoste n-are nici acest act nici o valoare, sa nu ne facem iluzii de pomana. Mai degraba sa continuam sa ne rugam pentru sufletul lor ca Domnul sa faca minunea de a-i transforma in copii ai Lui – ca noi nu putem. Aici ma gindesc la bietul Iov si la procedurile lui...si iau intens notite...

     Alta ofensa majora…si o prostie nemarginit de mare…Sa nu ne faca de ris…Auzi- asta este asa o chestie tembela…Mi-as fi dorit sa nu ma fi gindit la asta niciodata. Ba sa ne faca de ris daca trebuie. Nu publicul larg, audienta conteaza. Realitatea conteaza. Acasa ii lasam sa se comporte ca niste salbatici si in societate ne ofensam cind se poarta in mod obisnuit - ca acasa…Doamne scapa-ne de prostia asta…ajuta-ne sa fim reali si in fata Ta si in fata oamenilor. Ca parerea oamenilor conteaza putin sau deloc pe cind ochiul Tau ne vede asa cum sintem si Tie ar trebui sa-ti fim placuti. Numai ca de cele mai multe ori vrem sa fim frumosi in fata oamenilor in timp ce in fata Ta aratam jalnic. Vorbesc eu despre mine…ca sint sigura ca voi sinteti mai buni. Am vazut o gramada de poze cu familii perfecte...

     Apoi sa nu-mi pierd firul povestirii, ca-i tare important…Unde eram? Asa...cu chiu cu vai ajung copiii nostri la maturitate si sint in pragul casatoriei…Si asta este o alegere pe viata. Oare o sa stie sa aleaga bine? Sau in dreptul unora dintre noi intrebarea suna cam asa…”vor allege mai bine decit am ales eu?”…Vor allege ei ca si Samson sau vor intreba pe Domnul?…”Sa ne ducem Doamne?”…cum intrebau imparatii pe proroci inainte de a face razboi cu vreun alt neam de oameni…ca serios - citeodata, si prin unele locuri asta se-ntimpla…un neam impotriva altui neam…stim noi cum este…exact ca-n Vechiu…AHA…unde-am ajuns cu povestea? Oh...eram la ideea ca imparatii puteau intreba pe Domnul dar noi nu putem ca sintem chipurile... liberi...liberi sa alegem...Si intr-adevar alegem...si apoi culegem...

     Da…Si cresc mari copiii nostri si la inaltime si in alte dimensiuni…si se duc la casele lor (unele cumparate tot de noi - sa aiba copiii…) si vine vremea ca au ei insisi copii …si de unde ai crezut ca ti-ai terminat obligatiile de parinte si acuma ai sa te linistesti, ( de facut pauza aici si inghitit in …sec) te gasesti impartit in 1001 de parti. Cind au fost sub ochii tai cel putin ai stiut ( partial) ce fac…acuma…nimic. Sau te lasa ei sa vezi partea aia care le convine sa fie vazuta…si traiesti in lumea unor impresii personale care n-au nimic de-a face cu realitatea lor.

     Aici este punctul cind, daca reusesti sa te dezmeticesti de obosit, si de frustrat, si dezamagit, si ingrijorat ce esti…cauti urgent dupa un loc solid de dat cu capul…Asa… si un pahar cu apa cu gheata daca se poate turnat exact pe crestet…si apoi involuntar iti apare “pronto” in gind o intrebare…

     Cind o sa vina vremea aia cind, parinte fiind ai sa poti si tu sa te relaxezi? Mie mi s-a intimplat chestia asta tocmai la Costco…si am inchis ochii o secunda numai a placere...ohhhh... cautind dupa un raspuns care sa ma satisfaca – si cind i-am deschis …eram in fata unui raft cu scutece pentru adulti…

     Am avut asa o revelatie…

NISTE BOTANCE FRUMOASE...FOC!

Nepoatele matusii Florica din Aiud.

CAUTIND DUPA ABSOLUT...

Ginduri dintr-o predica...

     Credinta si descurajarea sint la poluri opuse. Judeca omul nu dupa cunostiintele acumulate  sau cit si ce stie...ci dupa cit este de descurajat.
     Isus Christos nu este cirja noastra...El este plaminul nostru, rezistenta noastra. Avem nevoie de acest plamin...Viata este o cursa de alergari nu o promenada.
    Domnul Isus este exemplul nostru...si invatam mai bine din scoala exemplului decit din orice alta scoala.
    Pentru un credincios viata ar trebui sa fie impartita intre a urma ( pe Christos) si a pescui ( pescar de oameni).

IN CONFLICT CU LUMEA...

     Ok… iara m-am intors pe dos. De vreo doua luni incoace casa si apartamentele de linga locuinta mea au devenit vacante. Proprietarul a dat faliment si banca a preluat proprietatea. La inceput a fost ok…pina cind au prins oamenii strazii de veste. Sa vezi acuma cum misuna… Cind am vazut ca se instaleaza, am chemat politia. Am chemat urgenta- 911 gindindu-ma ca imi vor da un alt numar de telefon pentru un alt department cu care sa stau de vorba. Sint doar cetatean in toata regula, platesc taxe, ma conformez legilor statului…nu?

     Imi raspunde o tipa si ma intreaba daca astia au dat buzna pe proprietatea mea. Ii spun ca nu – ii simt mirarea in voce si continui sa ii spun ca locuinta mea este vecina cu proprietatea si vagabonzii astia sparg si fura…si au furat ceva chiriasului meu…etc. Apoi ii mai dau si alte detalii care cred eu ca sint importante – cum ca au furat robinetele de afara de la locuinta vecina ca sa vinda fierul si au bagat un cep de lemn si apa curge in nestire si a inundat locul, etc. Eu consternata, ingrijorata…ea aproape ofensata . Imi spune sa respir...si ma mai intreaba …inca odata… iritata…

-Dar din cite am inteles nu e locuinta ta…ce-ti pasa…?

Ii raspund la fel de iritata…

-Lady, tu glumesti, nu-i asa? Deja ma gindesc la care ziar sa trimit o scrisoare…(numai daca n-au si ei pe acolo tot angajati ca tine, imi zic in gind). Inchid telefonul si patrulez pe poteca mea. In timpul asta omul strazii iritat patruleaza pe trotuar pe partea aialalta de strada. I-am stricat aranjamentul. Dupa o vreme indelungata, pe cind se lasa de-acuma seara au trimis in sfirsit un politai. Cumsecade. Omul strazii se stramutase intre timp pe o cutie la coltul lui de observatie in strada. Cind politia a intrat sa stea de vorba cu mine, el s-a facut nevazut…(pina a plecat politia bineinteles). Mare brinza am facut... s-a dus prin casa si bineinteles nu era acolo... l-a mai cautat 2 minute in spatele magazinului unde il vazusem eu ca merge si... atit!

     Duminica seara am chemat politia dn nou. De acum veneau, veneau tinerei… cite doi trei deodata la apartamentele din spate. Alergau nu altceva - de ai fi zis ca e coada la ceva...ca pe vremuri la noi in Vale. Precis droguri mi-am zis... De data asta …alta tipa m-a chestionat. Una dintre intrebarile pe care mi le-a pus a fost…

- Ai vazut cumva daca au arme? Pai, Doamne iarta-ma... de unde sa stiu eu? Daca lor le e frica sa se apropie de ei... sa ma duc eu sa-i controlez? Toate observatiile astea le-am facut discret (imi place sa cred) pe cind imi udam gradina. M-am hotarit insa dupa ultima intrebare sa intru in casa si sa-i las deocamdata in plata Domnului. Bella si asa latra aiurea pe afara, asa ca i-am ordonat sa se duca la ea acasa... Nu stiu daca a mai venit cineva de la politie sa controleze - am vazut doar aseara ca au smuls si  aparatul de facut aer conditionat. Acuma este o gaura uriasa in perete si dupa bocaneala… mai aveau ceva de furat. Sa fure tot de-acuma...

     Simbata ma duc sa-mi iau un ciine mare… ca astia cind termina de furat acolo trec gardul la mine.

…………………………………………………………..

Concluzia…

A fost o vreme cind oamenii ce locuiau aceste plaiuri credeau in Dumnezeu si respectau cele zece porunci. Pe vremea aia, oamenii plecau in vacanta si lasau usa deschisa cu saptaminile si nu se intimpla absolut nimic rau. Inca mai sint pe la ferme un fel de tejghele unde fermierii puneau produsele ce le aveau de vinzare si o cutie in care oamenii lasau banii pentru cumparatura facuta. Nimic nu era supravegheat. Astazi… nici nu se mai jeneaza daca il vezi cind te fura...

     Eu lucrez la o Companie de gaz si electricitate. Unul dintre ultimele accidente grave ale companiei a fost datorat acestui soi de vandali care au furat suruburile la un stilp mare de fier- suruburi cu care era stilpul ancorat la baza si  electricienii nu au controlat sa vada ce si cum… cine si-ar fi imaginat ca s-au furat suruburile alea?... Si electricianul a cazut de la inaltime. Anul asta au murit citiva politisti impuscati asa, aiurea pentru vizite nedorite la domiciliu. Chiar in mijlocul orasului unde locuiesc, politia s-a dus sa dea ordinul de evacuare unui cetatean care nu si-a platit pentru o perioada chiria…si inainte de a avea sansa sa bata, a fost inpuscat prin usa. Nu degeaba tipa respectiva ma intreba daca cei pe care i-am vazut intrind in apartamente par sa aiba arme…

     A luat lumea foc... sau este gata sa ia foc. Avem nevoie de un refugiu...

.....................

O alta intrebare sau un alt gind ar fi, daca vreti, urmatorul... este oare corect sa chem politia la oamenii astia? Eu am raspunsul meu, dar sint curioasa cum gindesc si altii...