25 September 2012

Ce-mi mai trece prin cap...Sept 25.2012

     In medie se spune ca un om poate trai 30 de zile fara mincare (Domnul Isus a postit pentru 40 de zile in pustie), 3 zile fara apa, 7 zile fara sa doarma si 3 minute fara aer...dar nici o secunda fara speranta...
     Vorbeam aseara cu o verisoara de-a mea din Aiud, Gabriela Matei medic, si ea imi spunea ca a venit de la o Conferinta a medicilor din Brasov si ca printre alte lucruri s-a discutat despre depresie. Si interesant lucru ca nu oamenii saraci sint depresionati cit oamenii care au tot ce le trebuie. Banuiesc ca boala asta bintuie intreaga lume si ataca pe multi si este prezent asi in Romania nu numai in America. Or fi si pe acolo din cei care au tot ce le trebuie si devin depresionati. Ca n-am auzit de nici un cioban sa sufere de depresie...desi viata lor trebuie sa fie grea si monotona...si singurateca. Si sint oameni care duc lipsa dar de cele materiale si nu de cele spirituale...si sint veseli si multumitori si n-au depresii...
     Noi credinciosii avem atitea motive sa fim plini de speranta. Primii crestini se duceau la moarte cintind...si noi nu putem sa fredonam sau sa fluieram nici macar cind ne merge bine...
     Poate va mirati de ce insist atita cu depresia...Spre rusinea mea trebuie sa admit ca am luptat impotriva ei toata viata Deci...ma simt vinovata - de aia! Uitati-va si voi cite lucruri pare ca stiu- dar asta nu poate rezolva nimic. Ceea ce stim trebuie sa si traim ca sa dea rezultate. Nimic de zis ca daca nu era Cuvintul Domnului sa-L iau ca un medicament de cite ori ma apuca gindurile negre...nu stiu pe unde m-as afla?! Dar tare mi-ar place sa scap odata definitiv de groapa asta cu noroi in care pic aitt de des si din care ies cu atita greutate.
     Hai sa va spun o poveste care intr-adevar sa inceapa pe o nota de depresie ca apoi sa treaca la polul celalalt. Poate asta va fi o lectie si pentru mine.
     Trei frati in Betania: Lazar, Maria si Marta. Domnul Isus este prieten cu  ei si trage cu placere la casa lor adesea. Toti trei il iubeau pe Domnul Isus, si Maria este aceea care a uns picioarele Domnului Isus cu mir... si le-a sters cu parul capului ei.
     Domnul Isus primeste vestea ca Lazar este bolnav - dar nu pleaca imediat...mai zaboveste vreo doua zile. De fapt cind Domnul Isus ajunge la ei , Lazar era deja mort de patru zile. Aia depresie...Dar pentru Dumnezeu nu exista depresie, pentruca nu exista esec, si nu exista nimic pierdut sau imposibil...la El toate lucrurile se pot transforma in ceva bun. Noi zicem adesea ca sint lucruri pentru care nu este drum de intoarcere. Dar nu la Tatal nostru care poate sa scoata mortul intrat in putrefactie din mormint si sa transforme o zi de jale intr-o zi de sarbatoare.
     Dar este ceva - un secret ascuns in povestea asta. Domnul Isus le spune ucenicilor vorbind despre moartea lui Lazar..."Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti." Credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad si ca sa avem aceasta incredere trebuie sa trecem prin situatii ale caror deznodamint ne este ascuns...si sa nu trecem oricum ci sa trecem cu o atitudine potrivita si cu o deplina incredintare si incredere in Isus Christos si in promisiunile Lui.
   Pai asta daca reusesc eu sa traiesc...am sa ies si din mormint ca si Lazar...si nu oricum, ci mirosind a parfum de lacrimioare...
..............
Am recitit ce am scris si mi-am amintit. Eu am fost acolo...ca si Lazar. In 1992 am cazut intr-un transformator de inalta tensiune (12.000 de Volti). Am atins sursa de trei ori...m-am prajit peste 37% ( arsuri interioare si exterioare). Si am trait inca atitia ani...uite sint 20 de ani...ca sa stau astazi inaintea voastra si sa vorbesc despre...depresie. Aveti dreptate. Sa-mi fie rusine...

1 comment:

Anonymous said...

Draga Rodica,

I did enjoy reading your little blog about depression.

Life... presarata cu fel si fel de lucruri, mai bune, mai rele, or foarte bune si din nefericire si foarte rele :(

I know all of the above from my own experience.

Take care of you. Doamne ajuta!

Mihaela