CIND NICI MOARTEA NU NE MAI SPERIE...

    Am avut un timp ...splendid simbata la Ranchul lui Claudiu. M-am intilnit cu prieteni vechi cu care am impartasit de multe ori momente atit vesele cit si triste. A fost un moment in timp unic, presarat cu atita veselie cit ai putut sa absorbi. Sintem toti imprastiati peste tot si cu greu ne adunam. A lipsit Lena si Cornel Cartacai sii copiii lor. Amindoi bolnavi...destul de grav. Cornel in spital la ER si Lena acasa asteptind o procedura dureroasa la rinichi pe marti...Ne-am rugat pentru ei si inca au nevoie sa fie pastrati in rugaciune. Si am simtit si lipsa altora care n-au putut veni...

    Printre doamnele in a carei companie m-am stricat de ris si de data asta...au fost Tica si Elena Cristea cu fetele ei Gratiela si Gaby si frumoasa ei nepoata...S-au mai atasat in timp Lavinia si mama ei Jenny Gherebean...si sora mea Claudia...si veselia a atins culmi pe care nu le mai banuiam ca exista.

    O tema "interesanta" a atins Tica...Bineinteles multe vorbe de duh s-au aruncat in marea asta de risete pina la sughit. Tica ne-a povestit de discutia care a avut-o cu doamna de la funerarii. Nu stiu exact ce a determinat-o sa mearga sa-si aleaga locul de veci. Cred ca s-a suparat ca s-a stricat vremea si n-a putut sa mearga in Hawaii...ca altfel n-am putut pricepe de ce nu s-a gindit sa-si cumpere casa de vacanta la Lake Tahoe in loc sa-si caute loc de veci in Bay Area.

    Dar...in sfirsit este povestea ei...pe care vreau s-o reproduc - desi nu cred ca am talentul necesar. Tica ii spunea acestei angajate cam unde ar vrea ea sa aiba petecul ei de pamint in cimitir...si cucoana respectiva o contrazicea. Tica ii spunea ca ea vrea sa fie mai la vale sa nu trebuiasca sa aiba cei care o  duc mult de mers pe jos...cucoana de la receptie zicea ca in vale e mai multa apa . Tica ii amintea doamnei ca sintem in California unde nu ploua asa de mult...Mai...am tras un ris de ne-am prapadit. Eu am comentat ca la o adica din cauza apei sa se imbrace la costum de baie...

     Tica tine la ris...si a hranit discutia cu alte argumente. Frumos a fost faptul ca am putut sa facem haz de un subiect atit de trist pentru restul lumii. Sotul lui Tica, fratele Blaj primii permisiunea de la aceasta ca poate sa plece primul...Imaginati-va o asemenea discutie intre oameni care nu cred in existenta unui alt loc pregatit de Domnul Isus pentru noi dupa moarte. Cind nici moartea nu ne mai poate speria asta este o treaba fantastica. Si n-am mai ris in halul asta de multa vreme. Este o traditie parca sa ridem pina la lesin de cite ori ne intilnim. Am stat unii dintre noi pina la ora 11 jumate si nu am mai fii plecat. Gazdele noastre, Andrea si Claudiu si parintii mei au fost ingaduitori si au continuat sa ne serveasca prajituri si alte cele...cui sa ii vina sa mai plece? A fost ...ca in tinerete...ca pe vremuri...ca la Petrila...si ca la Petrosani. Era viata mai grea pe atunci dar gaseam si atunci motive de ris, si faceam adesea si haz de necaz. Uite, stau acuma aici la computer si zimbesc scriind...am o inima asa usoara cind ma gindesc la clipele petrecute impreuna ...( si este trecut de 5 diminetaa si eu ar trebui sa deschid poarta si sa plec................si ma si duc acuma.............

     Fie ca viata noastra sa fie presarata cu astfel de reuniuni, pina vom avea o reuniune finala...dincolo in vesnicii. Si fie ca sa ne asteptam unii pe altii cu bucuria sosirii nu cu grija plecarilor...Si chiar mai bine ar fii sa vie Domnul si sa ne ia la El...sa petrecem o vesnicie in prezenta Lui binecuvintata.