Imi place mustarul…( asta este o poveste adevarata spusa de un tatic -
si daca ai si tu copii, probabil ca ai sa intelegi perfect prin ce a trecut dumnealui).
Sa-l lasam sa ne povesteasca…
…………
Falcile imi tremurau in
asteptare. Am dus sandviciul pe o farfurie la masa din gradina si m-am asezat
comod pe banca, apoi cu amindoua miinile am apucat aceasta opera de arta
culinara si eram pe cale sa duc sanviciul la gura cind am fost oprit brusc de
sotia mea care se protapii linga mine…
-Ia mai tine-l si tu pe Johnny un pic ( fiul nostru de sase saptamini)
pina imi fac si eu un sandvici.
Si m-am trezit ca-l balansez pe Johnny intre cotul sting si umar si
grabit nevoie mare am intins mina din
nou dupa sandvici, cind… am realizat ca am pe deget o picatura de mustar.
Imi place mustarul…
N-aveam nici servetel la indemina…
Asa ca l-am lins…
Nu era …mustar!!!
Nu cred ca vre-un om a pus jos un copil mai repede ca mine.
A fost prima data si singura data cind am umblat cu limba scoasa in
viata mea. Cu un prosopel in fiecare mina am facut un fel de rutina ca a celor
ce curata pantofii in oras – numai ca eu imi curatam limba.
Mai tirziu…dupa ce sotia mea s-a oprit din plins ( i-au dat lacrimile de
atita ris), a tras sugubat si intelligent concluzia…
-Acuma stim si noi de ce mustarul asta scump se numeste…”Poupon”
No comments:
Post a Comment