Majoritatea oamenilor
isi doresc copii. Unii ii au usor…altii ii asteapta mult si-i doresc si regreta
daca nu au . Mai précis unii regreta ca au si altii ca n-au copii…Si e foarte
normal sa fie asa. Si Dumnezeu a regretat in felul asta…odata a regretat ca l-a
facut pe om - si avem potopul ca rezultat si altadata a regretat potopul si de
aia avem curcubeul. Asa si noi parintii …traim intre potop si curcubeu…
Domnul stie ce sa
dea fiecaruia. Unii dintre noi avem nevoie de multe lectii de rabdare …si cind ne
rugam pentru rabdare Domnul ne mai da inca un copil. Dar fara gluma acuma…e
greu fara copii, dar greu destul si cu ei…Si stiu un lucru si de asta sint
sigura…ca de cind am copii n-am incetat sa fiu ingrijorata 24 ore pe zi - 7
zile pe saptamina.
Cind au fost mici…ingrijorare
cind pling si nu stii de ce, si poate au ceva ce nu-ti pot spune. Cind au mai
crescut…sa mearga in picioare…sa ii vezi scapati din scutece, sa invete sa
citeasca si sa scrie…Ba au temperatura, ba si-au rupt vreun os de
neastimparati ce sint…ba sa invete bine la scoala, sa stie sa se comporte in
societate. Oare vor alege bine in viata? Dar despre suflet? Sa ii vezi macar ca
se boteaza, desi unii copii au fost dusi cu arcanul la biserica cum se luau
flacaii la oaste pe timpuri…Si saracii parinti n-au facut prin asta nici o
brinza. Dumnezeu ne stie inima si ce-i acolo conteaza. Daca nu o fac din
dragoste n-are nici acest act nici o valoare, sa nu ne facem iluzii de pomana.
Mai degraba sa continuam sa ne rugam pentru sufletul lor ca Domnul sa faca
minunea de a-i transforma in copii ai Lui – ca noi nu putem. Aici ma gindesc la bietul Iov si la procedurile lui...si iau intens notite...
Alta ofensa
majora…si o prostie nemarginit de mare…Sa nu ne faca de ris…Auzi- asta este asa
o chestie tembela…Mi-as fi dorit sa nu ma fi gindit la asta niciodata. Ba sa ne
faca de ris daca trebuie. Nu publicul larg, audienta conteaza. Realitatea
conteaza. Acasa ii lasam sa se comporte ca niste salbatici si in societate ne
ofensam cind se poarta in mod obisnuit - ca acasa…Doamne scapa-ne de prostia
asta…ajuta-ne sa fim reali si in fata Ta si in fata oamenilor. Ca parerea oamenilor
conteaza putin sau deloc pe cind ochiul Tau ne vede asa cum sintem si Tie ar
trebui sa-ti fim placuti. Numai ca de cele mai multe ori vrem sa fim frumosi in
fata oamenilor in timp ce in fata Ta aratam jalnic. Vorbesc eu despre mine…ca sint sigura ca voi sinteti mai
buni. Am vazut o gramada de poze cu familii perfecte...
Apoi sa nu-mi
pierd firul povestirii, ca-i tare important…Unde eram? Asa...cu chiu cu vai ajung copiii nostri la maturitate si
sint in pragul casatoriei…Si asta este o alegere pe viata. Oare o sa stie sa aleaga
bine? Sau in dreptul unora dintre noi intrebarea suna cam asa…”vor allege mai
bine decit am ales eu?”…Vor allege ei ca si Samson sau vor intreba pe Domnul?…”Sa
ne ducem Doamne?”…cum intrebau imparatii pe proroci inainte de a face razboi cu
vreun alt neam de oameni…ca serios - citeodata, si prin unele locuri asta
se-ntimpla…un neam impotriva altui neam…stim noi cum este…exact ca-n Vechiu…AHA…unde-am
ajuns cu povestea? Oh...eram la ideea ca imparatii puteau intreba pe Domnul dar noi nu putem ca sintem chipurile... liberi...liberi sa alegem...Si intr-adevar alegem...si apoi culegem...
Da…Si cresc mari copiii
nostri si la inaltime si in alte dimensiuni…si se duc la casele lor (unele
cumparate tot de noi - sa aiba copiii…) si vine vremea ca au ei insisi copii …si
de unde ai crezut ca ti-ai terminat obligatiile de parinte si acuma ai sa te linistesti, ( de
facut pauza aici si inghitit in …sec) te gasesti impartit in 1001 de parti.
Cind au fost sub ochii tai cel putin ai stiut ( partial) ce fac…acuma…nimic.
Sau te lasa ei sa vezi partea aia care le convine sa fie vazuta…si traiesti in
lumea unor impresii personale care n-au nimic de-a face cu realitatea lor.
Aici este punctul
cind, daca reusesti sa te dezmeticesti de obosit, si de frustrat, si dezamagit, si
ingrijorat ce esti…cauti urgent dupa un loc solid de dat cu capul…Asa… si un pahar cu
apa cu gheata daca se poate turnat exact pe crestet…si apoi involuntar iti apare “pronto” in gind o
intrebare…
Cind o sa vina vremea aia cind, parinte
fiind ai sa poti si tu sa te relaxezi? Mie mi s-a intimplat chestia asta tocmai la
Costco…si am inchis ochii o secunda numai a placere...ohhhh... cautind dupa un raspuns
care sa ma satisfaca – si cind i-am deschis …eram in fata unui raft cu scutece
pentru adulti…
Am
avut asa o revelatie…
2 comments:
Rodica, cum ne tulburi tu "linistile" aparente... si bine faci!
Multumesc ca iti faci timp sa scrii ceea ce scrii. Nu renunta, oricate "greseli" de limba ori de punctuatie ti s-ar arunca in ochi! Cat e de important CE vedem atunci cand CREDEM ca vedem...
Oana...m-am convins ca si asa n-o sa pot sa indrept ce este strimb ( vorba lui Solomon)...si pentruca nu pot fi reeducata in privinta gramaticii, m-am gindit sa scriu exact asa cum stiu si exact asa cum gindesc. Unii...asa ca tine citesc pentruca probabil ma ingaduie pentru ceea ce scriu. Altii, ca Alin de pilda, citesc ca sa imi arate greselile. Si aici iara un capitol fain de discutat. M-as bucura daca singurele greseli ar fii cele de gramatica si ortgrafie. Din nefericire mai sint si celelalte...si de alea ma ingrijorez.
Dar oricum, faptul ca tu citesti si iti place ce citesti - asta mi se duce la inima. Multumesc mult...muuuuult....
Post a Comment