Aseara m-am dus la culcare la 6:45. Nu ma mai intrebati de
ce, ca sint sigura ca stiti ce-i oboseala. Exista insa tot felul de oboseli.
Cea fizica nu este oboseala cea mai grea. Dar daca ai o oboseala psihica…atunci
esti si mai aranjat ca nici statul in pat nu iti foloseste la nimic. Pot fi si amindoua…De
oboseala fizica poti scapa usor daca te odihnesti si daca dormi. De cealalta
oboseala insa e mai greu sa scapi- pentruca ai nevoie de o usurare si pace si
acceptare si mingaiere si speranta…Si se complica lucrurile. Uneori insa pina
si mintea refuza sa se mai gindeasca si treci intr-o stare ca de coma…
Imi place
versetul…”Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si va voi da odihna
vesnica”. Asta promisiune!
-Boala. Puteti sa va
imaginati o lume in care sa nu fie boala? Sa nu te doara nimic, niciodata. Sa
nu-l doara nimic pe copilul tau, fratele tau parintele tau…prieten, cunoscut? O
lume fara spitale? Cred ca as fi in al noulea cer…hei…poate chiar acolo am sa
fiu cind n-or mai fi spitale!!!
-Moarte. Va puteti imagina sa-i aveti pe toti cei dragi
in jurul vostru pentru eternitate?…Sa nu te mai ingrijorezi ca batrinelul de
taticu sau batrinica de mamica sau bunica mai au doar putin de trait. Sa nu
agonizezi ca-ti pierzi tovarasul de viata…sau pe oricine altcineva? Sa nu mai
fie mortuary si nici cimitir- in loc de cimitir sa fie un parc cu lebede…si
banci pentru bunicii care vor sa-si plimbe nepoteii…Si in loc de mortuary sa
fie fabrica de ciocolata sau o noua cafenea…
- Nevoi. Sa nu mai existe nevoi de nici un fel…financiare…alea
par sa fie la ordinea zilei. Poate ca nu va mai fi nevoie de mijloc de
transport- si nu mai trebuie masina. Nici sa-ti procuri benzina si sa platesti
o mina si un picior ca sa-ti umplii rezervorul…Cum ar fi sa nu mai avem durerea
asta pe cap?
- Cum ar fi sa nu ne mai ingrijoram de educatia copiilor nostrii sau (si) ce prostii o sa mai faca? – Dar daca iau o decizie proasta, dar daca refuza
harul Lui Christos si se duc in iad? Sa ii stim asigurati pentru eternitate; sa
ii stim in perfecta stare de sanatate atit fizica cit si spirituala? Dar
nepotii? Te gindesti ca pleci inaintea lor si nu esti sigur daca au devenit
copiii Domnului sau i-a furat lumea?
…Si lista continua…Si am stat asa si am asteptat sa se lase
seara peste gindurile mele. Nu-mi pot nici imagina o lume lipsita de toate
aceste necazuri si nemultumiri care ne plaguiesc viata de zi cu zi…
Poate perspectiva
mea e diferita. Datorita accidentului pe care l-am avut am simtit in nari mirosul mortii…m-am infiorat...si n-am mai putut sa uit - am simtit existenta eternitatii pentru citeva secunde pamintesti, si de-atunci imi fac deciziile de zi cu zi altfel. Nu pot
ignora faptul ca daca iau un imprumut de la banca de pilda, trebuie sa ma uit
la citi ani de viata as putea sa mai am ( daca nu se intimpla ceva neprevazut) si
sa-mi fac socotelile pe 15- 20 de ani nu ca si cind as trai inca 100 de ani- ca
socoteala aia nu este realista. Merita sa faci anumite schimbari pentru inca 20
de ani care (daca ) ii ma ai de trait? Dar cum ar fi sa sti ca poti sa te
intinzi in viitor cu planurile cit vrei…ca este un timp nelimitat la dispozitia
ta? Cum ar fi? As vrea sa gasesc un loc de casa pentru eternitate…cu un piriu
sa treaca pe acolo si multi pomi fructiferi…si am sa construiesc o masa mare
afara sub un umbrar unde sa primesc pe toti cei care vor sa ma viziteze…si am
sa fac oale…oale de pamint. Chiar daca pamint n-o sa mai existe, o sa gasesc eu
ceva material in cer care sa semene cu lutul…sa fac oale…La Buna mea o sa-i placa
grozav sa-i fac un ulcior…un ulcior in care sa tina apa vietii…O sa locuim
impreuna…sint sigura…
Imi face bine sa
ma gindesc asa la viitor…Exista dincolo o lume pe care n-o cunoastem. Eu am
raportat-o la elemente de aici ca nu am cum sa stiu detalii de dincolo. Cele pe
care le stiu sint putine. Mintea noastra nu poate pricepe minunatiile si
frumusetile pe care Domnul Isus le pregateste pentru Mireasa Lui…care sintem
noi, cei care-L iubim si-L asteptam. Ma gindesc ca acolo sint chiar mai multe
culori decit cunoastem aici…si mie mi-s asa de dragi culorile…imi place sa ma
joc cu ele…ori de pictez, ori de decorez sau cos ceva…imi da satisfactie sa pun
culori si forme intr-o ordine dezordonata dar care sa placa ochiului . Ma opresc
aici, ca altfel o sa ziceti ca am o imaginatie bolnava. Si chiar este…este bolnava
de dor. Cred ca mi-e dor de vesnicie…
4 comments:
Si apostolul Pavel si Ilie si altii doreau sa fie mutati la Tatal dar pina mai avem de lucru aici .pina ajungem sa indeplinim misiunea pentru care am venit ,ori cit am dorii sau ori cite greutati avem de intimpinat ,mai stam.Si Iov si Ieremia au trecut prin valea umbrei mortii dar au avut pe urma parte de indoite binecuvintari. Noi nu stim care vor fi acelea dar ele vor veni cu siguranta. Te imbratisez Marta
Bolnava de dor... cum suna asta...cat de frumos si emotionant.
Si cat de bine stiu cum este ...sa fii bolnava de dor.
Te imbratisez, Rodică, imi place mult peisajul colorat de tine, insufletit cu oale de lut...din aluatul inimii!
Stiu Tusa Marta. Stiu ca trebuie sa mai stau. Dar citeodata asa m-as duce...
Oana...asa am tresarit si eu scriind acele cuvinte. Mi s-a parut o concluzie minunata la niste idei destul de saracute. Parca fraza aia a fost suficienta. Oana...odata si odata ai sa faci oale de pamint cu mine- ai sa vezi tu. Stii, Biblia spune ca tot ce legam pe pamint va fi legat si in ceruri. Sint relatii de prietenie care devin din ce in ce mai puternice pentruca se bazeaza pe valori comune si dragoste in Christos, acea dragoste care nu se pierde niciodata- ramine pentru totdeauna. De aceea nadajduiesc ca ne vom vedea odata, ne vom recunoaste si vom continua relatia de unde o vom lasa aici jos pe pamint. Ni se va implinii dorul atunci...pentru totdeauna!
Post a Comment