PE DRUM...PE FREEWAY...PE CALEA INGUSTA...

     E dimineata din nou…cumva ma adun si imi fac inventarul: poseta, cheile, celularul…pantofi de aceeasi culoare…ok…gata de drum. Deschid poarta…scirtie de ma trec fiorii- promit din nou sa o ung cind vin inapoi…aha…am mai promis asta. Un amanunt fara insemnatate dar nu ma pot abtine…De la poarta pina la colt la primul semafor, trec pe linga un om al strazii cu gluga trasa pe cap dar cu niste ochi sticlosi care sclipesc in lumina ce vine de la farmacia din colt…Ma cutremur…Multumesc Domnului pentru inca o noapte in care m-a pazit. In casa de linga mine desi au baricadat de doua ori ferestrele si usile, oamenii noptii au spart si au intrat din nou. Exista un shelter pentru cei care nu au unde locui dar pentru majoritatea acestor indivizi astea nu sint conditii de viata…ei au nevoie de libertate. O libertate rau inteleasa insa care le permite sa distruga si sa se distruga pe ei insisi…

     Intru pe iesirea in freeway. Masina din fata mea in loc sa accelereze, incetineste din ce in ce mai mult si apoi continua asa…aproape ca s-ar putea cineva tine la pas cu noi cit conducem de incet…Si asta trebuie ca a consumat ceva …Doamne ai mila …ca uite ca intra pe freeway si cine stie ce mai poate face…

     In sfirsit se largeste drumul si o zbughesc pe linga masina asta cu probleme si intru cu plina viteza pe freeway. Se lucreaza intens la Freewayul 99. Au pus un asphalt nou si acuma pe portiuni mari au inceput sa puna acei nasturi rotunzi de-o palma care delimiteaza liniile. Drumul este excelent si farurile reflectate in acesti bumbi fosforescenti care sclipesc ca niste ochi de pisica fac condusul mai usor…Ma gindesc cit efort se face ca sa se elimine orice posibilitate de accidente. Ca sa vezi insa acesti ochi de pisica trebuie sa ai faruri - deci lumina proprie.

     Imi imaginez ca si in lumea spirituala avem drumuri de parcurs si semne de circulatie. Pentru destinatia la care vrem sa ajungem exista  insa un singur drum…ingust dar sigur. Domnul Isus a spus ”Eu sint calea, adevarul si viata!” Destul de clar, nu? In momentul in care il acceptam pe El, trebuie sa renuntam la noi…sa golim vasul asta pamintesc ca sa intre El…Duhul Lui Sfint. Ca sa vedem drumul avem nevoie de lumina. Noi nu producem lumina dar Duhul pe care il lasam sa locuiasca inlauntrul nostru este o sursa de lumina. Calea pe care mergem este delimitata si ea. Dar daca nu avem aceea lumina interioara, Duhul Sfint locuind in noi ca sa aprinda farurile pe drumul nostru…nu vom putea sa vedem delimitarile care ne pot dirija incotro duce drumul…De acolo ni se trag multe neplaceri  si nu rare accidente…

     Cuvintul Lui ne vorbeste…ne anunta, ne avertizeaza, ne corecteaza, ne instruieste. Duhul Lui Sfint ne da intelegere, ne lumineaza, ne face vizibil si pe inteles ceea ce cu ochii si mintea noastra proprie nu am putut sa intelegem. Cit de asemanatoare sint lucrurile fizice cu cele spirituale. Aceeasi minte creatoare le-a zamislit. Putem sa privim un lucru sau actiune fizica si sa o folosim la intelegerea unei lumi pe care n-o vedem doar o simtim in masura in care ne apropiem prin Duhul de ea…aceasta lume promisa …

    Si sa nu uit…”Cuvintul Tau este o candela pentru picioarele mele”…Versetul asta nu vorbeste de o cale oarecare- ci de o calatorie pentru care trebuie sa ne echipam in mod special…Nimeni nu poate calatori in noapte fara lumina. Asta mi-aduce in minte o alta scena…zece fecioare - toate cu candelele aprinse asteptind pe Mirele. Drama unora dintre ele este ca n-au fost intelepte si nu si-au pregatit suficient ulei pentru aceasta noapte lunga de veghe.

    Noi traim ultimele zile ale acestei planete…o luuuunga noapte. Cit de important este sa avem lumina sa ne ajunga pina la ivirea zorilor? Dar daca mai si calatorim?