SA PARCAM...

     Este duminica dimineata si ma pregatesc sa merg la Biserica. Nu cred ca i-am multumit vreodata Domnului suficient pentru ziua de odihna. Doamne ...bine este sa ne mai oprim din alergare, sa stam oleaca jos si sa ascultam pasarile ciripind dimineata vesele, chiar aici in oras unde masinile zumzaie ca niste insecte nebune. Duminica insa parca sint mai rare si mai auzi si pasarile.
     Este atita frumusete in jur pe care de grabiti ce sintem n-o mai vedem. Am in spatele ecranului acestui computer o fereastra mare si pe gardul din fata atirna zorele de diferite culori. Deasupra, un suport care sprijineste o planta foarte ambitioasa- wisteria- care a facut un acoperis verde. Odata pe an, primavara, infloreste violet...si isi lasa atirnati ca strugurii ciorchinii ei de flori delicate. Intr-un ghiveci o muscata obraznica isi zbiara in sus culorile. Si un scaun asezat linga o masuta de cafea asteapta sa ies si sa savurez acest peisaj pe care l-am amenajat. Intrebati-ma insa de cite ori m-am asezat acolo in vara asta?
     Dumnezeu a dat o zi de odihna si pentru suflet si pentru trup. El stie ce are nevoie trupul asta ca sa functioneze bine. Doar ca a lasat cheia in contact si este decizia noastra unde sa parcam "mobilul" nostru, sau cit si cind...
     Am vrut doar sa va amintesc ca astazi e Ziua Domnului...si ca El ne-a dat-o noua sa ne odihnim. Sa ne parcam "mobilul " undeva la umbra...si sa ne odihnim in El...O Duminica binecuvintata va doresc.