O zi calma de
toamna. Parca amintindu-mi nu de sezonul anului ce trece…ci de sezonul vietii. Ma
misc incet – si undeva in cap gindurile fac spuma imbrincindu-se…Ai zice ca-s
la o cursa de viteza asa se pornesc de iuti si de agitate. Numai ca infaptuirea
lor nu se face din craniu…ci din madulare…Si desi gindul porneste sprinten si
plin de energie, realizarea lui incetineste treptat, treptat pina la implinire
sau la esec…
Ma oboseste cumplit
viata asta. Si uneori pina la implinirea unei trebi uit complect ce trebuie sa implinesc…Mi-am
facut de multe ori liste intregi in memorie ca sa sfirsesc prin a cauta dupa…memorie
? Oare unde mi-am lasat-o? Dar la urma urmei, de ce-mi mai si trebuie? Parca ar
fii mai bine fara ea…viata mai simpla…la ce sa ma complic?
2 comments:
Si toamna ploua cu binecuvintari, eu am luat umbrela jos ,Oare sa o pun la loc ?
Vrei nu vrei, memoria o duci cu tine, chiar si cand sta ascunsa, dupa suflet...
O toamna frumoasa, Rodica, cu sens!
Post a Comment