30 September 2012

ZORELELE sau GLORIA DIMINETII...

     Ce aproape este uneori rapunsul la intrebari...poate fi chiar in fata ochilor nostrii dar nu-l vedem. Ce usor ne ofilim...ce usor ne pierdem forma. Ma uitam azi dimineata la zorelele de pe gard...am zorele de vreo trei culori. Dimineata in racoarea zilei au o forma minunata...niste cupe colorate perfecte...de o culoare vibranta ...vioaie flori, indreptindu-se indraznete pe cordite subtirele cu frunze in forma de inima. Dar cum da caldura zilei de ele...se string si se chircesc intr-o forma ce numai placuta nu este. Inimioarele lor - frunzele lor care le hranesc sint la fel de sensibile ca si florile. Pe jos este plin de frunze uscate.
     Nu asa sintem si noi? Ca si zorelele. Americanii le spun "Morning Glory"( gloria diminetii) pentruca nu sint in toata gloria lor decit dimineata. Ma simt ca o floare din astea prapadite care am culoare, am forma dar numai pentru putin timp...si cum da un pic de caldura si cum nu-mi convine ceva...ma chircesc de nu-mi mai gasesti forma.

   Exista insa o sursa de viata care poate mentine si poate reinoi pina si viata acestei flori fragile. Apa. Si exista o sursa de putere din care zilnic ne putem hranii ca sa ne revenim ...sa devenim ceea ce am fost initial creati sa fim...o glorie a diminetii ...
 





 Am citit articolul de pe linkul de mai jos si din persoana din stinga cu bastonul in mina, m-am transformat pentru o vreme in umbra din dreapta. Dar nu uitati...nu sint mai vrednica decit zorelele...



http://maiexistaosansa.blogspot.com/2012/09/hrana-ta-zilnica_30.html#comment-form

2 comments:

cazare sinaia said...

Florile nu se tem de moarte. Ele stiu ca revin iar si iar. Asa este: adevarul este chiar in fata ochilor nostri numai ca nu avem timp sa l vedem. Am ales sa traim in teama...teama de Moarte.

Rodica Botan said...

cazare sinaia...data viitoare cind vin in romania am sa merg si la sinaia...n-am fost de mai bine de 30 de ani...