In sfirsit m-am dus la un specialist care mi-a spus ca muschii fetei mele string si preseaza venele din apropierea urechii. Si ce auzeam eu era de fapt zgomotul, fisiitul singelui incercind sa treaca de aceste obstacole.
"Nu este periculos", mi-a spus doctorul. "Ce anume cauzeaza asta", l-am intrebat? "Este stresul"... mi-a zis. "Alergi prea mult"!
I-am zis: "Si acuma o sa-mi spui sa o iau mai incet?" "Nicidecum", mi-a zis el zimbind. "Eu nu-mi pot controla propria mea viata. Cum sa vin sa-ti spun tie ce sa faci cu a ta?" Doctorul a avut dreptate. Stresul este un lucru obisnuit in cultura noastra de inalta viteza.
Poate sa iti imbolnaveasca inima, poate sa-ti distruga intestinele si poate sa iti ridice tensiunea la cifre astronomice. Poate sa-ti faca urechile sa tiuie si sa iti bata in cap noaptea. Stresul este pretul pe care il platim pentru ca am devenit cai de rasa (de alergare) in loc de... vacute.
Dar de ce traim vieti asa de hectice? Ce anume ne motiveaza sa ne suprasolicitam motorul nostru uman pina cind simtim ca explodeaza si se topeste? Nu stiu... dar sint convins ca felul asta de a trai este un asalt asupra discernamintului si asupra unei judecati rationale. Nu numai ca ameninta trupurile noastre fizice, dar si distruge esenta vietii de familie.
1 comment:
Cred ca am postat comentariul pe care voiam sa il scriu aici in alta parte ! :)) :)) :))
Post a Comment