Ce mai faci? - How are you?

    ...Una dintre intrebarile cele mai tembele...dupa parerea mea. Poti intr-adevar sa spui la toata lumea ce mai faci? Cel care intreaba este dispus intotdeauna sa te asculte si sa se intretina cu tine in discutii pina termini de raspuns la aceasta "simpla" intrebare? Mai mult chiar...cit de interesata este persoana care te intreaba in a afla in ce situatie esti si cu cite te confrunti?! Si la urma urmei...chiar daca vrei sa raspunzi si o faci, si e dispusa persoana sa te asculte pina la sfirsit- si te asculta...ce anume ai de cistigat din toata treaba asta?
     Si totusi se pare ca in orice limba si pe orice meridian oamenii au cam acelasi obicei politicos sa te intrebe ce faci? Cum o duci? Exista oare vreo explicatie inteleapta a acestui obicei? Sau...era o vreme cind oamenii se intilneau rar si era singura forma sa se puna la punct cu actualitatea - cu ce se intimpla cu prietenii si cunoscutii lor?
     Astazi avem inetrnet- facebook, telefoane, camere de luat vederi...si video- si instantaneu ceea ce facem este raspindit in cele patru colturi ale rotundei noastre planete.
     Am avut placerea astazi sa fiu intrebata de prea de multe ori aceasta intrebare - si la un moment dat   mi-a venit sa-i raspund persoanei din fata mea ca ..."pasesc pe ape" de bine ce-mi merge. In engleza parca suna mai bine. Si raspunsul meu ( din minte) m-a amuzat si cred ca este si un raspuns care poate reda corec situatia mea si poate si situatia altora.
     La prima vedere ...pare ca raspunsul meu este 100% raspunsul unei persoane care stie ce vrea si isi are actul in buna regula-sub control si este in stare sa depaseasca momentul oricarei furtuni si sa paseasca pe valurile zbuciumate ale vietii precum Petru a pasit pe apele involuburate ale Marii Galileii.
     Dar...la o reflexie mai adinca inteleg ca acest pasit victorios pe ape tine doar atit cit ochii mei sint tinta in ochii Domnului si sint conectata cu acest Isus cu tot ce am in mine...pina la ultimul nerv si ultima fibra si ultima celula cenusie...
     Traim cu totii ...pe Marea Vietii. O Mare care se mai linisteste din cind in cind dar de undeva din adincul ei se nasc valuri mereu, mereu ( uneori tsunami )...Acest mers pe ape explica atit de bine credinta. Sint multi oameni care cred in...credinta- de fapt nu stiu nici ei in ce cred. Unii repeta acelasi si acelasi lucru, spalindu-si creierul si crezind ca daca se concentreaza, vor putea sa izbuteasca in lucrul pe care si-l doresc. Credinta este o forta intr-adevar - dar numai atunci cind obiectul credintei este Isus Christos. Petru a trebuit sa se uite tinta la obiectul credintei lui - la Isus- si astfel a putut sa mearga pe ape. Cind Petru si-a luat ochii de la ISUS imediat a inceput sa se scufunde. Credinta este o pirghie care are nevoie de un punct fix de sustinere...
     Si ca sa raspund corect la intrebarea de inceput...Ce mai fac? Imi reglez dioptriile ca sa-L vad mai bine pe El...ca altfel o sa ma manince pestii...