DOAMNE... IA-MI TU TOAMNA... ( 10-22-12)

     In sfirsit, a venit si anotimpul rece la noi in California. De obicei, pe la mijlocul lui septembrie, dupa ce doua saptamini ne mai arde soarele inca o data pina la pirleala, incep sa se adune norii. Dar anul asta, uite ca sintem la mijlocul (trecut chiar) lui octombrie, si abia acum a inceput sa ploua. Nimic de zis ca toata saptamina trecuta cei mai “tineri” dintre noi am simtit schimbarea vremii in oasele noastre.

     Dar toti asteptam schimbarea vremii ca ceva normal, stabilit in calendar, acceptat si de cei care iubesc soarele si caldura si de iubitorii de umbra si o temperatura mai scazuta. Poate ca n-am intelege trecerea timpului daca n-am avea anotimpurile. Poate n-am intelege trecerea noastra prin timp daca n-am experimentat o primavara, o vara , o toamna si o iarna in viata noastra. Este esential sa intelegem anotimpurile. Multe din elementele acestei cunoasteri ne pot ajuta sa intelegem viata.

     Primavara a fost asociata dintotdeauna pe drept cu copilaria si adolescenta. Fragezimea mugurilor de pom, toata trezirea la viata a naturii in poezie si in cintec. Zbenguiala… voiosie… lipsa de responsabilitati. Oriunde este un bob de saminta… la caldura si umiditate incepe sa se transforme , sa creasca, inspre devenire…

    Vara… sezonul implinirilor, al maturitatii… al muncii fara odihna, al scopurilor spre viitor… al devenirilor, al implinirilor…

   Si toamna …se numara bobocii. Sezonul roadelor - daca ele exista… sau al regretelor ruginii… al durerilor de suflet care sint tot atit de placute ca si durerile de reumatism… Toamna cu culorile ei de asfintit… toamna ca un zimbet ramas pe fata cuiva – pe un peron gol dupa plecarea ultimului tren…

     Toamna este un sezon tare capricios. Uneori este calda… o placere sa explorezi natura – sa te simti ca o sugativa care absoarbe cu nesat pina la ultima farimita a ultimelor  raze de soare, care poarta in nari o aroma deosebita - aroma de struguri si gutui – invelita ca o babusca in cele mai dulci culori… Toamna poarta in ea culorile duiosiei, ale asfintitului de soare… fructele implinirii si muzica multumirii…

     Dar pentru unii, toamna este rece… umeda, galagioasa… ca o armata invinsa, care, in batai ritmice de ploaie in geamurile vietii, isi retrage trupele istovite, ranite, invinse… Toamnele astea consuma si ravasesc tot ce ramine …rup cu furie ultima frunza din crengile golase ale celui mai falnic pom… isi urla dezamagirea cu strigatele nepotolite ale vintului…si-si varsa ploile cu galeata vrind sa stearga tot ce a crescut pe fata pamintului… Si asteapta iarna… sa inghete acest tablou sumbru… sa-l inlemneasca intr-o ultima dezamagire…

………………….

Doamne… nu stiu cit de placute ti-au fost anotimpurile vietii mele… Au fost zile… si au fost zile…si Ti le dau Tie pe toate. Pe unele, sa le pastrezi in albumul Tau, pe altele sa le speli in singele Tau… Te rog insa, ajuta-ma acum sa am o toamna plina de culorile unui apus sfint… si lasa bruma sa se aseze pe ceva roade… sa duc cu mine in vesnicii miros de fructe proaspete si dulci!… Vegheaza Tu la toamna mea sa fie dupa cum Ti-a fost planul …ca sa nu ramina in urma mea doar un oftat pe un peron parasit… ci un asfintit care sa promita un rasarit de soare in vesnicii!…