NIMIC NU ARE SENS...DECIT PRIN PRISMA CRUCII...

     Cind trecem prin necazuri si incercari adesea incercam sa intelegem de ce ingaduie Dumnezeu aceste lucruri in viata noastra. In cazul lui Iov nu numai el s-a intrebat dar si prietenii lui au inceput sa judece situatia si …repede, repede au ajuns dumnealor la concluzia ca Iov trebuie sa fie un nemernic, un om rau si de aceea i se intimpla atitea nenorociri.

     Dar Dumnezeu nu gindeste ca noi - sau mai degraba noi ca Dumnezeu. Noi intelegem putina matematica unde 2+2 = 4 intotdeauna . Si intelegem ceva logica urmarind cauza si efectul in tot ce a lasat Dumnezeu pe pamint ; dar nu putem gindi mai mult decit atit. Exista dimensiuni pe care nu le cunoastem si cause si efecte pe care nu le-am vazut. E ca si cum am calcula spatial doar folosindu-ne de lungime si latime si ignorind inaltimea – pentruca noua ne lipseste acea dimensiune…

     Dumnezeu are planuri mari cu noi, si noi incercam sa ne introducem planurile noastre in blue printul Lui…si nu se potriveste. Unele lucruri sint asa de …in fata ochilor nostrii si nu le vedem – exact asa cum nu L-au recunoscut si nu L-au inteles ucenicii lui pe drumul catre Emaus dupa inviere. Le-a explicat din Scriptura, le-a vorbit de atitea lucruri …DAR  nu L-au cunoscut pina la fringerea piinii. Trei ani a petrecut Domnul Isus cu ei si dupa trei ani inca mai credeau ca Isus din Nazaret ii va ajuta sa scape de romani si sa restabileasca vechiul lor regat.

    Ceea ce pe mine ma intriga este faptul ca nimic nu le-a deschis ochii decit fringerea piinii. Si nu am realizat asta pina acuma cind scriu aceste cuvinte. Si noi nu putem sa intelegem nimic daca nu trecem tot ce stim pe la cruce unde s-a petrecut fringerea Piinii noastre spirituale. Tot ce pot intelege la ora asta este ca durerile noastre si necazurile noastre trecatoare au un scop si o valoare daca le trecem pe la cruce. Inteleg ca acolo este cheia care dezleaga acest mister . Ce mai inteleg este ca dupa cruce urmeaza invierea…si ca dincolo de cruce se termina si necazurile si durerile si urmeaza o eternitate in lumina, pace, bucurie si orice este bun si desavirsit…

     Acuma…merita sa evitam crucea si sa renuntam la ce urmeaza ? Putina logica pe care o am imi spune ca “nu”…