O ZI DIN VIATA...

     Aseara veneam de la Fresno unde mi-am petrecut o zi cu Deb. Dintr-odata lumea a devenit mai buna si viata mai frumoasa in compania fetei mele. De la cafeaua de dimineata pina la “smoothie” de dupa amiaza, timpul s-a scurs intr-o perfecta armonie. O zi care as fi dorit sa se prelungeasca pina cind trup si suflet obosite sa cada rapuse undeva pe o perina moale.

     Vremea a fost excelenta si la fel si dispozitia noastra. Ne-am dus la un magazin de pantofi si Deb s-a incaltat cu cei mai uriti pantofi pe care i-a gasit acolo. Cu ani in urma din cind in cind lipseam cite o zi cu fetele de la scoala sau servici si ne intilneam pentru asa zisa “mental day”…Chiar daca nu aveam bani de cumparat, nimic, ne duceam prin magazine si incercam diferite lucruri si ne prosteam …savuram momentul…si ne bucuram de companie. Luam prinzul impreuna si apropierea asta de o zi, era ca uleiul pus pe rana…Asa am simtit si ieri. Am simtit ca rana mea interioara simte o mare usurare.

     Pe dupa amiaza a trebuit sa plec…Si cum am dat coltul dupa strada complexului unde locuieste Deb, au si coborit umbrele peste mine. Si iara am gresit exitul. Mi-am revenit insa repede, am intors pe Freeway 99 North si m-am bucurat sa ma stiu pe drumul care duce acasa. Am plecat pe ziua de acolo dar dupa vreo jumatate de ora, soarele grabit se ducea la culcare chiar in fata mea decorind cerul cu un asfintit nemaipomenit de frumos. Este imposibil sa privesti natura creata de Dumnezeu cu toate frumusetile pe care le ascunde si sa nu te simti inaltat, ridicat de la coaja pamintului si doritor sa privesti mai mult in sus. Si culmea este ca, privind in sus iti vin ginduri inalte …despre cer, despre locul pregatit de Christos pentru preaiubitii Lui…despre Eternitate.

     Ma gindesc cum o sa ma simt inaltindu-ma la cer…n-o sa ma apuce ameteala? O sa fie asa o experienta deosebita. Deb si Claudia sora mea s-au aruncat din avion cu parasuta…dar sa te ridici la cer este o experienta cu totul diferita. Iti trebuie putere ca sa invingi forta gravitatiei. Si apoi vom avea trupuri noi…trupuri de slava - din alt material, cu alte atribute – poate ca nici gravitatia n-o sa aiba putere asupra noastra. Oare o sa avem tot atitea simturi cite avem acuma sau…mai multe? O sa fie tot atitea culori in cer cite sint pe pamint sau…mai multe? O multime de intrebari fara raspuns.

   Din nefericire drumul a fost lung si pe cind ma inaltam in starea mea de bine , admirind asfintitul soarelui…am luat-o iara razna …pe un exit gresit…Freeway 167 sau asa ceva. Cerul s-a intunecat repede si umbrele s-au lasat peste tot. M-am trezit pe un frontage Road numai eu si cu mine. Si m-a apucat asa o jale…si-mi venea sa imi pling de mila. Dintr-odata m-am vazut singura, mi-am amintit ca mi-am lasat fata la Fresno si ca ma duc acasa si nu ma asteapta nimeni acolo decit Bella…

     Am dat drumul la radio. Ascult mai totdeauna “Focus on the family” si alte emisiuni religioase pe 99.9…Si incet, incet, gindurile mi s-au schimbat si in loc de depresie am simtit incurajare- in loc de singuratate m-am simtit cautata de Cuvintul Lui…Pe nesimtite m-au parasit umbrele si m-am inviorat. Nu este pentru prima data cind sub povara depresiei deschid Biblia sau ascult o predica sau cint o cintare si starea de despresie se schimba intr-o bucurie neinteleasa…prind curaj si sperantele imi dau ocol si incep sa fac planuri si sint din nou in plina activitate. Am ajuns acasa cu inima plina…si cu spiritul reinoit.

     Astazi zimbesc amintirilor de ieri…clipe simple si sfinte petrecute cu o fiinta draga. Cu adevarat Dumnezeu ne poarta de grija si ne da absolut tot ce este nevoie pentru fiecare zi. Caci a Lui este Imparatia si Slava…si ai Lui sintem si noi.