VISE SI ...VISE

     La servici avem o camaruta mica, fara geamuri doar cu o canapea, o masuta de cafea si un scaun. Am mai amintit si altadata de camera asta. Este asa o binecuvintare pentru mine. Daca incep sa vad stelute in fata ochilor din cauza tensiunii, sau daca ma arde spatele de durere…camera asta este locul unde ma decuplez pentru citeva minute de realitate si unde ma oblojesc si ies de acolo cu forte noi. Acolo ma  relaxes, acolo ma rog, acolo trag cite un pui de somn ( bineinteles cu alarma pusa ca sa nu depasesc timpul meu de pauza).

    Alaltaieri am avut un vis pe canapeaua aia- si nu e prima data cind in 15 minute adorm, si visez si ma trezesc perfect reimprospatata de cele citeva minute de motaiala. Dar visul de alaltaieri a fost…deosebit.

     Dar inainte de a va spune despre visul meu am sa va spun ca m-am tot gindit la vise si mi-am amintit ca Biblia este plina de vise si de visatori. Nu toate visele vin de la Domnul dar unele au venit. Unul dintre “visatori” este Iosif…si tot el este cel care ajunge sa interpreteze visele lui Faraon dupa ce interpreteaza visele altor doi intemnitati care erau cu el. Apoi Daniel si Nabucadnetar. Si visul lui Nebucadnetar  este chiar foarte important inca si astazi. Pentruca intreaga istorie a omenirii de la inceput pina la sfirsit este cuprinsa in el. Iosif, tatal pamintesc al Domnului Isus are un vis in care i se spune sa ia pruncul si pe mama lui si sa fuga in Egipt. Au fost visatori si poate inca mai sint.

    Dar majoritatea viselor noastre vin din multimea gindurilor si a ingrijorarilor noastre. Daca copiii se uita la filme de groaza stim ca o sa aiba vise urite si parintii care sint atenti- n-o sa-i lase pe copiii lor sa se uite la orice. Unele vise sint ingrozitoare…nici nu le mai spunem vise - le spunem cosmare. Am trait o perioada indelungata dupa electrocutie cind visam in fiecare noapte ca mor, ca nu pot sa respir, visam explozia…uneori in vis stiam ca visez si incercam sa ma trezesc…

    Dar alaltaieri am visat ceva frumos. M-am visat cintind un citec de slava Domnului meu…si pe cind imi ridicam glasul sa pronunt cuvintul “Slava”…visul a fost atit de plin de energie ca am facut galagie in somn ca m-am trezit. M-am bucurat de o asa descoperire- ca uite…fara sa ma straduiesc, fara sa fiu constienta chiar, am dat slava Domnului meu . De multe ori spunem cu gura, controlat – o groaza de lucruri frumoase. Cind ne rugam de pilda…putem sa ne rugam pentru urechile altora sau avem intr-adevar o conversatie cu Tatal…si sintem ceea ce sintem ca in fata Lui n-are rost sa ne dam ceea ce nu sintem- El ne cunoaste inima, si nimic nu ii este ascuns.

    Asa ca…pare neinsemnat incidentul…poate asa pare . Pentru mine insa este un lucru deosebit sa stiu ca inima mea si creierul meu pe cind nu aveam eu control asupra lor, strigau de bucurie si slaveau pe Dumnezeu…Asa sa-mi fie toate visele de-acum incolo…pina la sfirsit…

“Cinta inima si spune marea minune…”