ZILELE IUTE TREC...

     Astazi a fost o zi...parca capricioasa. Vestea de ieri a mortii lui Nicu Ciucur - om in plina activitate... a avut efectul unui tsunami care mai intii a zguduit familia intima si apoi in valuri, valuri pe toti prietenii si cunoscutii lui. Nu - nu a fost o moarte teribila...nu din cauza asta. Omul a fost credincios si nici aia nu    ridica probleme - doar ca a fost aparent sanatos...si nimeni nu se astepta la aceasta plecare grabita.
     Plecarea lui nu te poate face sa nu te intrebi...cind este rindul meu? Sint pregatit? Am viata in rinduiala? Merita sa ma mai ocup de nimicurile de care ma ocup acuma sau...as putea sa dau mai multa importanta sufletului si lucrurilor majore din viata mea? Plecarea lui si plecarea altora ca el ne indeamna pe fiecare la o cercetare serioasa.
    Traiesc zilnic cu stresul unor preocupari care nu-si merita efortul. Cum sa le stiu care sint? Intrebindu-ma si eu - daca deseara sau miine dimineata ingerul meu vine si ma bate pe umar si ma trezeste din somn si-mi zice..."haide Rodica ca e timpul"...preocuparea mea de ieri a meritat stresul la care m-a supus?
    Mie imi place gradinaritul. Si mi-am pus o groaza de plante prin gradina. Unele isi merita apa care o beau altele ma agraveaza. Wisteria de pilda face umbra si flori frumoase ( si alergie) dar se intinde ca o nebuna peste tot si imi da atita de lucru. Am de gind s-o inlocuiesc peste tot cu vita de vie. Cel putin imi da struguri...si nu se intinde chiar asa de vijelios. Asta este doar un exemplu- si cu cit trec mai mult prin ani cu atit ma gindesc la efortul pe care-l fac pentru unele lucruri si daca se merita sa continui activitatea respectiva sau sa o abandonez.
    Nu numai ca din punct de vedere fizic ma sleieste de puteri cite o activitate de asta fara rost dar imi rapeste timpul- timp in care as putea face altceva care sa aiba o valoare si aici si dincolo.
    Plecarea lui Nicu asa cum a fost si cea a lui Gelu Dumitrascuta acum citiva ani ma face sa scot din dulapul inimii cintarul de masurat viata...si lucrurile din viata ...si sa vad daca si cit sint de importante.
     Saptamina trecuta m-am uitat pe programul companiei mele sa vad cind sint programata de ei sa ies la pensie. Septembrie 2020 zic ei. Iti vine sa rizi de socotelile astea facute la computer. Stabilesc ei cit si cind...Dumnezeu insa zimbeste si spune..."daca"...daca este voia Lui, pentru ca nu traim nici o secunda mai mult decit ni s-a dat sa traim. Dintre toate valorile pe care le avem ne-am gasit majoritatea dintre noi sa tratam timpul ca o valoare neglijabila. De ce? Pentru ca il irosim...pur si simplu ardem fitilul degeaba...si curind ne gasim la capatul luminarii si nu stiu daca am facut tot ce trebuia sa facem in TIMPUL care ni s-a pus la dispozitie. In ce ne priveste, Cartea se poate deschide si data finala sa apara in dreptul nostru.
    Pe fiecare piatra de mormint gasesti numele persoanei decedate si doua dati...data nasterii si data decesului. Ni s-a pus la dispozitie doar timpul dintre aceste doua dati - nimic mai mult. Concluzia mea...este concluzia Bibliei de fapt. Cuvintul ne indeamna sa pretuim timpul...ca zilele iute trec...