..."CACI IN VEAC TINE INDURAREA LUI..." (11/25/2012)

     Trec sarbatorile... trece zoala, si graba, si febra pregatirilor. Apoi urmeaza citeva ore de apogeu (care atinge mai mult sau mai putin inaltele noastre asteptari) si apoi urmeaza... ce mai ramine. Curatenia, analiza mentala, zimbetele sau incruntarile provocate de amintirile clipelor ce s-au scurs. Sintem oameni... sintem imperfecti... De cind am mostenit de la Adam si Eva saminta cunostintei binelui si raului, cam de pe atunci am inceput sa le confundam. Si cit i-a fost de drag Evei fructul oprit, atit sintem si noi de nesatiosi dupa el.
     Si dupa ce trec si analizele, raminem intr-o vale de depresie, in asteptarea unui alt pisc ce va urma... undeva, cindva... sa ne uitam pe calendar sa vedem cind. Ma trezesc adesea suspendata intre clipe trecute si clipe asteptate... intre trecut si viitor si uit de prezent.
     Este Ziua Domnului astazi. Ce poate fi mai glorios decit acum... aici... in partasie cu El? De ce sufar de melancolie si depresie cind El este Cel ce este... este Singurul care este. Altii au fost pe aici, am stat de vorba cu ei si s-au dus. Altii vor veni, vom avea clipe minunate, dar s-or duce si ei. Noi sintem aici acum, dar nu stim pina cind... DAR EL ESTE!
     N-am cum sa-I duc lipsa si n-am cum sa-L astept - ca EL ESTE cu mine in orice vreme. Ieri eram asa intr-o vale dezagreabila... Eu si matura si cirpa de sters; ca asta urmeaza dupa o sarbatoare cu multi musafiri. Si cum emotiile au urcusuri si coborisuri, tocmai coboram si eu incet la vale, sprijinindu-ma de matura. Aveam optiunea unui xanax care sa opreasca coborisul sau... m-am gindit la Saul si lauta lui David.
     Trei psalmi au reparat un coboris abrupt si m-au urcat intr-o poiana, toata numai flori de cimp si ciripit de pasarele. Si n-o sa va vina sa credeti care psalm m-a lecuit asa de bine: Psalmul 136, in care tot la doua cuvinte citesti - "caci in veac tine indurarea Lui." Si m-am intrebat pe buna dreptate... "Ce-i cu atita repetitie?" Nu era de ajuns sa spuna o data? Ca doar intelege omul daca vrea sa inteleaga... Si cum citeam mai departe psalmul mi-era tot mai evident motivul repetitiei... ca sa stie si Rodica in secolul XXI ca tot ce s-a spus atunci si a fost valabil pentru David si Israel este inca valabil si astazi pentru Ion, si Maria, si Rodica, si mai stiu eu cine cauta dupa sens, si siguranta, si directie pe lumea asta ametita.
     Asa ca pentru toti cei care sint ca mine si care se pierd uneori si umbla brambura prin vai si asteapta o mingaiere, o speranta, o iesire din valea vietii lor... cititi astazi macar un psalm... si nu uitati fraza asta binecuvintata... "Caci in veac tine indurarea Lui."