Micul dejun cu...Isus

Ioan 21:1-14 “Dupa aceea Isus S-a mai aratat ucenicilor Sai la Marea Tiberiadei. Iata cum S-a aratat: Simon Petru, Toma, zis Geaman,Natanael din Cana Galileii, fii lui Zebedei, si alti doi din ucenicii lui Isus,erau impreuna.Simon Petru le-a zis:”Ma duc sap rind Peste.” “Mergem si noi cu tine”i-au zis ei. Au iesit si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. Dimineata Isus state ape tarm ; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. “Copii le-a zis Isus,”aveti ceva de mincare?” Ei I-au raspuns:”Nu”.

El le-a zis:”Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi.”Au aruncat-o deci, si n-o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus a zis lui Petru:”Este Domnul!”. Cind a auzit Simon Petru vca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragind mreaja cu pesti, pentruca nu erau departe de tarm decit ca la doua sute de coti. Cins s-au pogorit pet arm au vazut acolo jaratec de carbuni, peste pus deasupra si pine, Isu sle-a zis:”Aduceti din pestii pe care i-atio prin acum.” Sion Petru s-a suit in corabioara si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si macar ca erau atitia, nu s-a rupt mreaja. “Veniti de prinziti,” le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-l intrebe:’Cine esti?” caci stiau ca este Domnul. Isus S-a apropiat, a luat piinea, si le-a dat; tot asa a facut si cu pestele. Aceasta ers s treia oara cind Se arata Isus ucenicilor Sai, dup ace inviase din morti.”

......................................................................... 

     Acuma majoritatea stiti ca asta este “pescuirea minunata”. Un text ultra stiut si predicat. Ce noutati sa va mai spun eu, un “nima-n drum” cum avea buna mea obiceiul sa spuna despre cineva care nu avea nici o importanta. Dar…ascultind duminica la predica am descoperit pentru mine ceva ce nu gindisem, nu auzisem, nu intelesesem inainte.

     Stiu ca ne este destul de usor sa creeam in minte peisajul acela fantastic…corabia, oamenii, pestii…si pe Isus asteptind pe tarm. S-au facut tablouri grozav de frumoase pe tema asta si s-au exploatat toate unghiurile posibile. Dar pentru moment faceti in minte o imagine noua. 

     Imaginati-va ca aceasta mica “corabioara” este petecul vostru de viata. Imaginati-va ca Domnul care a fost cu voi o vreme si v-a aparat si v-a hranit si v-a sustinut a murit. Ok…si dupa trei zile  a inviat – dar mai apoi S-a dus…si apare doar din cind in cind la momente neprevazute ( sau asa vi se pare). Ati avea poate nevoie de El mai des…Sinteti necajiti in corabia voastra – si eu in corabia mea la fel. Aveam energie si aveam directie cind Isus era linga noi dar acuma parca s-a departat ( sau asa ni se pare) si uite ca noi ne-am intors la vechea meserie. Nu mai sintem nici atit de prinsi cu activitatile la Casa Domnului ( si asta poate fi chiar realitatea – nu ni se mai pare)…sintem inca credinciosi ( sau asa ni se pare) dar am renuntat de o vreme la noua profesie pe care am insusit-o cind am devenit ucenicii Lui ( poate fi foarte real)- aceea de a  pescui oameni. Acuma doar pescuim…ce-o fi…si pesti citeodata. Adica ne straduim sa pescuim ca uite ne-am zbatut o noapte intreaga si n-am prins nimic. ABSOLUT NIMIC…Si nimic nu ne mai merge…

     Si ne zbatem pe petecul nostru de viata fara nici un rezultat …si sintem obositi, flaminzi…depresati…dezorientati…Si vine sau se apropie parca dimineata - dar ce bucurie poate sa ne aduca cind sintem goi si cu miinile goale…ca si Petru. Nu pentruca nu ne-am straduit, nu pentruca nu stim ce sa facem…ci pentru un motiv necunoscut noua - nimic bun nu se mai intimpla in viata noastra…absolut nimic.

     Dar uite aici povestea mea ia o intorsatura  “minunata”. Nu odata…ci de fiecare data cind am trecut printr-o noapte grea, cind m-am aflat obosita si necazita si dezamagita in corabia vietii mele, am ajuns sa vad in sfirsit...ca parca mijesc zorile…si ce credeti? Dupa fiecare noapte se face intr-adevar dimineata. Si nu numai - dar Domnul in bunatatea Lui m-a asteptat de fiecare data dupa cite o noapte grea cu micul dejun. Ati mincat vreodata un breakfast pregatit de El? Si dupa o noapte de frig…sa stai la caldura focului facut de El, sa intinzi mina dupa hrana pregatita de El si sa mai si numeri binecuvintarile trimise de El in contul oboselilor mele fara nici un rezultat – numai ca sa stau linistita si sa-mi maninc piinea fara sa ma mai ingrijorez de ziua ce-mi sta in fata…?!

     Ei…treaba asta ma umple de sperante. Domnul Isus si-a pus stergarul pentru mine de multe ori…si in multe situatii. Dar sa fi servit breakfast dupa o noapte neagra si zbuciumata mi se pare asa un tratament regal…Numai indragostitii mai au parte de asemenea servicii- am auzit eu pe unii care au servit breakfast in pat dimineata…Pai asta da tratament de prima clasa!!!

     Si stiti ce? Povestea asta nu-i una de spus ca sa adormi copii. Este o realitate – si mai cred ca si realitatea mea si realitatea oricarui copil al Domnului …cred ca pentru toti cei ce trec prin astfel de nopti grele …mai devreme sau mai tirziu se apropie dimineata…puterile ma cam lasa si oboseala m-a rapus dar am speranta. Nici un success in meseria asta veche…si parca sint Simon si nu ma port ca Petru dar El imi va da si mie un nume nou…si ma va chema pe numele acela nou la masa…si am sa fiu o persoana noua cu un nume nou...Breakfast cu Isus…ce tratament regal pentru un "nima-n drum" cum sint eu...