Cum eram deja zob de obosita n-am mai apucat sa organizez nimic altceva. La un moment dat cei mai in virsta au ramas in livingroom si tinerii s-au tras la bucatarie si copiii au luat-o prin gradina. Nu stiu daca atunci am realizat separarea asta, dar uitindu-ma la poze mi-a devenit tot mai evident.
Uitindu-ma in urma insa si tragind niste concluzii pentru mine...am realizat ca Dumnezeu ne-a multumit din nou dindu-ne ceva de care aveam asa de multa nevoie. Ne-a dat partasia...aceea pe care a restabilit-o la picioarele crucii unde ii da in grija pe mama lui, ucenicului iubit- un om pe care l-a cunoscut doar pentru 3 ani. Acolo la cruce aceste legaturi de dragoste intre oameni au luat forme aproape legale...pentruca Ioan a dus-o pe Maria la el acasa. Ce lucru sfint este partasia...sa ai ceva comun cu oamenii...cu unii cu care te-ai cunoscut de mult, cu altii pe care ii stii de mai putina vreme dar sa ai in comun faptul ca il cunoastem impreuna pe Christos si asta face totul posibil.
Sint multe lucruri pentru care sint multumitoare - si multe pe care le primesc de la Dumnezeu si nici macar nu-mi amintesc ca mi le-a dat. Ca un copil rasfatat care crede ca totul i se cuvine; si nici nu-si imagineaza cum ar fi altfel. Va dau un exemplu...unul din copiii prezenti mi-a cerut sa tai un rol de dobos nou nout...si mi-a aratat cu degetul ca vrea felia din mijloc. I-am spus ca nu voi taia felia din mijloc, ca trebuie sa se multumeasca cu prima felie si apoi la rind...voi ajunge si acolo. S-a uitat la mine confus...cum pot sa-i refuz?
Nu asa sintem si noi? Avem in fata atitea lucruri bune pe care ni le-a dat Dumnezeu. De multe ori ne infruptam din tort...dar jinduim dupa o anume felie si vrem ca Dumnezeu sa despice tortul ala frumos pe care-l pastreaza tot pentru noi si sa ne dea felia aia din mijloc...
Ma uit si nu-mi vine sa ma prea uit la stiri...Nu-i lumea asta cu dosu-n sus? Si cu toate astea avem mai multe motive sa-i multumim Lui Dumnezeu decit are America datorie la China. Abia cind pierdem cite un lucru pe care l-am avut stim sa pretuim. Ma lupt cu inceputurile batrinetii...si Doamne, cite lucruri bune am avut si pe care nu le-am stiut ca le am, ca acum , pe cind le pierd abia inteleg frumusetea si binecuvintarea care mi-au fost o viata intreaga. Am pus mina si am ridicat...orice aproape- fara grija ca n-am putere sa o fac. Acuma cind incerc sa ridic si nu se ridica nimic in sus...ma mir si ma intreb...Si sint oameni care s-au nascut cu neputinte- eu insa am avut in privinta asta binecuvintarea sa am o felie din mijlocul tortului...de unde era mai buna si frumoasa.
Dar mai mult decit sa-i multumesc Domnului pentru familie si copiii mei ( de aproape si de departe); sa-i multumesc de cei care au fost cu mine si de cei care n-au fost, ii multumesc Tatalui Ceresc pentru Fiul Sau...in care isi gaseste sufletul meu refugiu in zilele cele mai grele. Traim intr-un secol in care depresia planeaza precum ceata - si face ca uneori sa nu stim in ce directie mergem. Dar daca pe orizontala sintem dezorientati, exista totusi o directie sigura. Pe verticala. Este suficient sa ridicam capul in sus si aceea este directia.
6 comments:
Si cum, nu i-ai dat copilului felia pe care o dorea ca nu era "la rand"? Daca taiai ce cerea el in doua si pentru el felia dorita, ce ramanea nu mai putea fi consumat ?
Nu vorbesc de Dumnezeu dar pe mine nu m-ar fi lasat inuma sa nu-i fac copilului o placere asa de simpla ... :))
Nu - nu i-am dat-o. Copilul ala este asa de rasfatat...Pina la urma tatal lui care era pe faza a cerut felia respectiva ca sa ajunga fiul la urmatoarea. Si i-am dat-o- numai ca s-o lase in farfurie - ca de fapt nu o vroia nici pe aia- era doar un moft. Mai important decit sa-i satisfaci unui copil mofturile este sa-i dai o educatie sanatoasa pe care s-o aiba cu el pentru restul vietii oriunde ar fi. Rasfaturile exagerate il vor face sa se integreze mult mai greu in societate si sa fie respins de ceilalti. Acuma imagineaza-ti ca fiecare invitat al meu mi-ar fi cerut sa scobesc tortul sau platoul cu salata de unde vrea el...
Cherie...chestia asta cu satisfacerea placerilor este o treaba periculoasa. Chiar si placerile simple. Si placerile isi au rostul lor...si abuzul de orice fel nu este bun...
Sora mea Lidia imi spunea zilele trecute' ca a notat ,dupa o emisiune crestina adventista ,mai multe reguli de a trai mult si sanatos pe pamint .Va privesc si ma bucur ca tu ai descoperit si realizezi acest miracol care este o simpla porunca. Pacea sa va fie inmultita si legatura pe verticala necurmata.
Amin, Tusa Marta...tot pe verticala!!!
sa fiu sincera, nici eu nu i-as fi dat felia ceruta...ce ii statea in git felia care era la rind? nu tot acelasi gust avea, ca doara era din acelasi tort?
Eu una nu-s deacord sa le fac copiilor mei 100% mofturile. Au de toate, nu duc lipsa de nimic. Tocmai de aia trebuie sa invete sa pretuiasca tot ce au si sa nu aibe impresia ca ei deschid gura si parintii imediat sar...
Asta este o gresala pe care multi parinti o fac. Si eu am facut-o...nu chiar pina la nivelul asta dar m-am gasit eu sa le implinesc fetelor mele dorintele inainte chiar de a le avea. Si au crtescut sa creada ca asa se cuvine. Orice invat are si dezvat dar cu ce pret? A fi cumpatat este o trasatura de caracter atit de importanta...si incepe cu noi parintii care ii invatam sau nu pe copii care sint limitele. Si de cite ori trecem spre absurd nu le facem o favoare ci dimpotriva.
Post a Comment