PINA SI GISTELE STIU SA ...INCURAJEZE...

     Zilele se scurg una dupa alta, si de luni pina vineri devenim din ce in ce masi obositi, mai nerabdatori, mai agitati... Sa vina weekendul, zicem noi, incepind inca de luni seara. Cu cit mai mult ne ajuta tehnologia si inovatiile - in principiu vrind sa ne usureze viata, cu atit adaugam noi lucruri la program pina cind nu mai intra nimic in cele 24 de ore si alergam doar dintr-un loc intr-altul, de la o problema la alta.
     Doar pentru ca stim si ne pricepem sa facem o mie de lucruri nu inseamna ca si putem sa le facem pe toate. Am uitat sa spunem "nu" si altora, si noua insine si ne scoatem sufletul incercind sa prindem toate mingile pe care le aruncam in aer...
     In toata zbaterea asta nu mai avem timp sa ne uitam in jur. Sintem ca bogatul la poarta caruia a stat Lazar o viata intreaga fara sa fie bagat in seama. Imi imaginez ca e posibil chiar ca bogatul sa nu fi fost rau la suflet, ci doar foaret grabit, foarte ocupat.
     Sintem oameni precisi. Avem ceas, celular, computer, radio, TV si alte instrumente care sa ne tie pe coordonatele de timp si spatiu pe care vrem sa circulam. Nu avem timp sa ne abatem de la program. Toti avem fiecare minut din viata planificat. Cum poti atunci sa-ti faci timp sa te uiti in jur si sa mai si incurajezi pe cineva?... Ce mai este si aia incurajare acuma? Cine are nevoie de ea? Noi sintem oamenii secolului XXI - oameni de actiune. Nu avem timp de meditatii si de discutii inutile, de privit in jur, de admirat, de plimbari fara destinatii sigure.
     Incheiati la ultimul nastur, cu fiecare fir de par samponat, si conditionat, si fixat la locul lui... trecem prin viata cu piciorul pe acceleratie... aproape de podea...
     .......

     Ati auzit vreodata ceva despre gistele canadiene? Ele migreaza ...si zboara in formatie de V. Isi schimba mereu pozitia, pentru ca gisca din pozitia principala oboseste repede, consumind multa energie cind taie aerul pentru stolul care vine dupa ea. Cercetatorii spun ca urmatoarele 2 giste care incep formatia de V consuma cu 71% mai putina energie ca prima gisca. Cind trec stolurile astea de giste este o galagie nemaipomenita. Nu fac galagie gistele din capul stolului... ci cele din coada. Motivul? Pentru ca sa le incurajeze pe gisca din frunte si pe celelalte care duc greul.
      Noi oamenii insa am uitat de asa ceva... Era o vreme cind si noi traiam intr-un fel de formatii largite. Tinerii de obicei erau pe undeva pe linga parintii care puteau sa-i ajute cu odraslele, asa incit nu trebuiau cei doi sa alerge ca niste besmetici tot timpul de la o scoala la alta, de la o activitate la alata. Ba bunica mai si gatea si mai spala o rufa, bunicul mai facea o cumparatura. Inainte vreme, pe la tara, imi amintesc cum era casa noua in fata si casa batrineasca mai undeva in spatele ograzii... si oamenii se ajutau unii pe altii, isi mai duceau poverile, mai schimbau locurile ca si gistele de mai sus... si se sfatuiau si se incurajau.
     Se spune ca noi, oamenii, vorbim o cincime din viata noastra... 20% din viata. Daca s-ar aduna conversatiile noastre dintr-o zi s-ar putea scrie o carte cu 50 de pagini. Cit la suta din ceea ce spunem are ..."har" ...sau este "lumina" sau este "sarat"? Numai Domnul stie. Poate unii dintre noi avem in noi dorinta sa facem bine aproapelui nostru - dar ne-am injugat la atitea treburi, ca nu mai avem cind?!
     Acuma faceti un exercitiu si amintiti-va daca vreodata in viata cineva s-a oprit din ce facea ca sa va incurajeze. Ati avut momente din astea? Eu scriu astazi pentru ca cineva m-a incurajat sa scriu... Imi mai tin capul sus pentru ca cineva mi-a amintit ca sint o valoare in ochii lui Dumnezeu. Au fost momente-cheie cind un simplu cuvint spus la timpul potrivit a facut diferenta dintre viata si moarte.
Dar ca sa spunem acel cuvint la momentul potrivit trebuie sa ne uitam in jur - si asta cere timp.
    Nu ni se cere sa facem lucruri mari... nu toti sintem evanghelisti, misionari, dirijori, diaconi... Dar la poarta noastra, la usa noastra, pe strada noastra, in biroul unde lucram... sta un om pe care l-am putea incuraja... care are nevoie urgenta de incurajarea noastra. Sa ne amintim de stolul de giste... poate ne inspira putin!...