De obicei in fata
mortii oamenii isi fac astfel de analize. E rau destul sa mori cu regrete, dar
nu e nici lucru de nimic sa traiesti cu ele. Si hai sa fim acuma sinceri,
care dintre noi nu are regrete? Si pentru ca oricum intr-o zi o sa fim fata in
fata cu moartea, oare de ce nu ne-am face analiza asta inainte de vreme si sa traim
mai linistiti rezolvindu-ne pe cit posibil problemele?
M-am gindit daca
cumva exista exemple despre regret in Biblie si analizind aceste personaje sa
vad cum s-au comportat si care au fost rezultatele. Ca daca ma gindesc numai la
mine, e mai greu sa fac o analiza clara. Intr-o privinta nu stiu cum o sa se
desfasoare viata mea pina la urma si apoi, de multe ori cind esti prea aproape de “tablou” -
este mai greu sa vezi in ansamblu si ai tendinta sa tragi concluziile care-ti
convin pe moment. M-am gindit la citeva situatii .
M-am gindit la
David si la incidentul cu Bat-Seba si Urie. In unul din psalmi, David descrie
cum “i se topeau oasele” – de durere, din cauza regretelor ce le avea. Asta l-a
facut sa-si exprime regretul, sa-si ceara iertare Domnului si sa se corecteze.
Cu toate greselile lui, David ajunge sa fie om dupa inima lui Dumnezeu.
Un alt personaj
care mi-a amintit de regret a fost Iuda. Si lui i-a parut rau ca a luat
argintii de la preoti - si a regretat ca L-a vindut pe Domnul Isus. Dar in loc sa
mearga la Isus si sa isi ceara iertare, s-o primeasca si sa-si asigure
mintuirea, acesta se duce si se spinzura.
Dar fiul
risipitor? Ajuns la porci, se gindeste cit de bine traiesc slujitorii tatalui
sau si se gindeste cu regret ca si acestia o duc mult mai bine ca el. Si dupa ce face aceasta analiza… se ridica si pleaca catre casa. Se reintoarce la tatal
lui…
Noi toti avem regrete… toti.
Nu exista om fara pacat si deci toti ar trebui sa avem regrete din moment ce am
pacatuit intr-un fel sau altul. Ce facem insa cu regretul? Il folosim ca motiv
de indreptare sau il folosim ca sfoara de spinzurat? Ca si daca nu murim
imediat, pacatul nemarturisit si lipsa iertarii ne vor umbri viata si ne-o vor
decora cu funia lui Iuda.
Astea sint citeva
exemple de viata traita cu regret. Mi-am mai amintit ca si Domnul Isus a regretat. Cind tinarul acela
bogat a venit la Domnul Isus si L-a intrebat ce mai trebuie sa faca - pentru ca
toata viata lui respectase legea si traditiile si era interesat in viata vesnica, Domnul Isus ii spune sa vinda ce are si sa dea saracilor - si ii spune acest
lucru pentru ca stia cit este de atasat de averea lui. Dar tinarul nu-si poate
desprinde inima de avere - si alege valorile trecatoare si renunta la vesnicie.
Nu averea era problema aici - ci inima lui. Domnul Isus Se uita in urma lui cu
regret… Domnul Isus regreta si pentru noi, si in dreptul nostru atunci cind
refuzam Harul Lui si pierdem Mintuirea sau rasplata ce am putea-o primi din
cauza unor alegeri proaste.
…………….
Mai sus citeva
exemple de regret in viata. Dar mai exista regret si dincolo de viata pe
pamint. Bogatul si Lazar trec in vesnicii. Unul merge in rai - nu pentru ca era
sarac, ci pentru ca si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Bogatul ajunge in iad nu
pentru ca era bogat, ci pentru ca s-a increzut toata viata in bogatia lui si n-a
dat atentie la nimic altceva. Bogatul regreta… dar regreta prea tirziu - pentru ca
dincolo de viata aceasta nu se mai pot face schimbari.
Sint bune
regretele? Pare ca da, atunci cind le folosim bine, spre indreptare si… cit
inca sintem in viata. Si dupa ce le folosim… e bine sa uitam de ele, ca sa nu
traim cu regrete nici aici - si nici sa le ducem cu noi dincolo…
No comments:
Post a Comment