SA NE RUGAM..."DAR DACA?"...

Sint citeva lucruri pe care le-am auzit ieri - si desi nu am timp sa scriu mai mult despre ele, cred ca sint benefice pentru unii dintre parinti sa le auda. Am crescut multi dintre noi pe copiii nostrii cum am stiut si am putut mai bine. Desigur am facut si unele greseli- si nu tocmai din rea vointa sau din nepasare - cit din nestiinta- si uneori de dragul lor am dat si am facut mai mult decit se cuvenea .
-Lasa sa aiba ...ca eu n-am avut... Nu vi se pare cunoscuta fraza? sau...
-Lasa saracul ( saraca) ca nu stii ce-l asteapta in viata...o sa faca ( lucrul pentru care-l protejam sa-l invete si sa-l faca) cind o da de greu... Si multe altele ca acestea.
     Si cind odrasla noastra devine matura si nepregatita pentru viata si cind realitatea i se arata in toata maretia ei...perceptia lor de viata devine suparatoare pina si pentru noi parintii care i-am protejat de acele lucruri neplacute pe tot parcursul copilariei sau adolescentei...
     Dar sa revin la ideile pe care vroiam sa vi le impartasesc. O vinovatie avem mai toti parintii. Si pe linga multe alte greutati pe care le purtam in spate ne mai adaugam si vinovatii legate de comportamentul copiilor nostrii. Nici macar nu vrem sa le spunem la nimeni- astea sint secretele noastre- durerile noastre de care ne simtim atit de vinovati. Doar asa i-am crescut noi, de ce ne-am plinge si la cine?
    Cineva insa mi-a amintit zilele astea ( intr-o predica) ca numai o portiune din aceste vinovatii este a noastra.  Ca la cruce si astfel de vinovatii pot fi lasate jos- si Domnul le ia asupra Lui. Dar...mai zicea persoana respectiva, sa ne imaginam pe primii doi copii, Cain si Abel. Crescuti intr-o atmosfera buna. Adam si Eva i-au crescut in frica si temere de Dumnezeu- ei l-au vazut pe Dumnezeu in persoana...Si totusi unul dintre primii doi copii de pe planeta asta a fost un criminal...Ca nu se putea mai rau de asa...
     Apoi din parabola cu Fiul Ratacitor intelegem clar ca Tatal era un parinte exceptional. Si totusi anumite caracteristici urite se vad la amindoi fiii lui.
     Ce vreau sa spun cu asta. E viata grea destul - nu e nevoie sa ne-o mai ingreunam si noi. Ramin la vechea mea imagine ca dupa ce copiii au crescut si nu mai sint in grija noastra ne ramine totusi un lucru sa facem. Sa ne rugam...sa jertfim...asa cum facea Iov. "Dar daca fiii si fiicele mele au pacatuit"...zicea el. Dar daca? Si pentru acest "daca" era gata sa isi plece genunchii in fiecare zi.
    Domnul sa ne usureze poverile si sa ne ajute sa ii intelegem voia si sa acceptam harul lui nemarginit- pentru parinti si copii. Din ce in ce mai mult cind vorbesc cu oamenii aud cit sint de stresati si ingrijorati de copii lor. Domnul este bun si daca ne rugam dupa voia Lui , El ne asculta rugaciunile. Daca primii copii au fost asa cum au fost- si nu aveau inca pe pamint atita mizerie si nimic sa-i tulbure- ce sa zicem de copiii nostrii care vad si aud zilnic atitea lucruri rele? Ca nu-i putem feri de lumea asta oricit am incerca.
     Domnul sa ne asculte rugaciunile la toti parintii.