M-am dus azi dupaamiaza in gradina. Dupa o ploaie buna...frunzele galbene si ruginii, calde si melancolice au fost scuturate din pomii din gradina . Numai crengile pomilor disperate parca se inaltau catre cer rugatoare. Undeva insa mai la o parte persimonul meu care era in flacari ruginii saptamina trecuta si din a carui frunze am facut decoratii pentru mesele de thanksgiving, sta golas, fara frunze ...parca mirat de situatie...desi e plin de fructe portocalii si rotunde. Vreo citeva pasari flaminde au ciugulit din citeva fructe - dar restul...stau inca tantose si elegante pe crengi.
Cum stiu ca in curind temperatura o sa scada si fructele s-or inmuia...mi-am adus cosul si m-am apucat de cules. Recolta nemaipomenit de frumoasa. Am facut citeva poze si pentru voi. Am cercetat si portocalul meu rosu din fundul gradinii...cred ca prin ianuarie i s-or mai indulci fructele - deocamdata sint acre.
.........
Gindurile m-au dus bineinteles la noi, oamenii...ca omul de multe ori este ca si ...pomul. Si se cunoaste dupa...rod. La unii le cad si frunzele da tot au rod. Altii...fac doar frunze care daca cad si putrezesc - vor fi bune de ...ingrasamint.
Ce fel de pom sint eu? Am vreun sezon in care dau roada sau fac de pomana umbra pamintului? Se bucura cineva de prezenta mea in gradina Domnului? Sau...inghesui locul cu prezenta mea?
Ginduri...Ma uit la pom cu un fel de invidie...Am cules doua cosuri mari si inca mai are fructe in el...
1 comment:
Trist, dar adevărat, Rodica!
Post a Comment