Anii trec ca norii

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc, 
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare, 
zilnic se preface tot ce-i pământesc 
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

...Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.


Traian Dorz