Cu ceva ani in
urma, un avion militar a cazut in Baza Militara Sonderstrom din Groenlanda.
Douazeci si doi de oameni au fost omoriti. Pista de aterizare si cimpul
dimprejur au fost presarate cu bucati de oameni. Privelistea era tragica si
oribila la privit. La Baza Militara aveau un singur capelan…si toata munca de
consolare si mingaiere si impartirea
Cuvintului Lui Dumnezeu in aceste clipe grele care au socat intreaga comunitate
de militari de acolo a cazut in sarcina lui. Doar ca nici nu era mult timp de
plins si consolat in ziua aceea ca a
trebuit sarmanul om sa treaca imediat la munca oribila de a cauta si identifica
bucatile de oameni imprastiate peste tot.
Astfel ca ,
capelanul insotit de un tinar locotenent caruia i s-au incredintat sarcinile unui ofiter pentru cazul asta de
moarte si impreuna cu un grup de voluntari s-au apucat de aceasta teribila
munca de a aduna bucatile de oameni si a
incerca sa identifice mortii, in asa fel incit familiile celor decedati sa
poata fi anuntate. A fost o treaba obositoare si din punct de vedere fizic dar
si al emotiilor duse la extrema - dar a trebuit facuta de cineva. Oamenii
acestia au lucrat intr-o mutenie socanta pina dupa miezul noptii, pina aproape
sa cada de oboseala. Cind ultima farima omeneasca a fost adunata de pe cimp, la
fel de tacuti s-au dus fiecare la camerele lor.
Mult dupa miezul
noptii cineva ciocane in usa capelanului. In fata usii era tinarul locotenent, noul
Ofiter de la Mortuary. Statea in fata usii tacut. Statea in fata usii si
plingea. Dupa ce au mai trecut citeva momente de tacere, tinarul locotenent printre
lacrimi incepu sa-i spuna capelanului…
-In timp ce culegeam astazi bucatile de oameni am realizat
ceva. Mi-am dat seama ca singurii oameni care mai erau cu noi la munca asta
chinuitoare sint oamenii de aici care merg la biserica. Eu am fost intotdeauna
un necredincios si imi placea sa fac haz pe seama acestor oameni care astazi au
fost alaturi de noi si ne-au ajutat. Acestia au fost singurii oameni care au putut
sau care s-au straduit sa poata face fata
acestei situatii teribile. Cred ca spiritul lor de credinciosi i-a ajutat sa
reziste si sa treaca dincolo de oroarea privelistii si sa vada ceva dincolo de aceasta
tragedie…sis a vada dincolo de ea o speranta…
Aceasta zi
tragica a schimbat total viata tinarului locotenent. Asa cum a admis el singur,
nu fusese niciodata religios in viata lui si se ducea la biserica doar la nunti
si inmormintari, dar aceea zi l-a transformat in alt om. Christos S-a nascut in
inima lui. Din aceea zi a inceput sa fie parte active a misiunii crestine din Baza
Militara de acolo. Apoi a facut ceva ce nu se mai auzise inainte. Si-a
prelungit stagiul militar in Greenland cu inca un an. Era primul soldat in
istoria acelei baze militare care sa fi facut asa ceva. Si a facut-o pentruca a
vrut sa fie acolo sa spuna celor care au venit dupa el - proaspetii militari, povestea
de mai sus si cum Christos si speranta in El poate sa schimbe oamenii asa cum
i-a schimbat lui viata.
…………………………………………….
Daca vreti si voi sa dati cuiva de Craciun un cadou de pret
anul asta, dati-le speranta in Christos. Odata pe an sarbatorim Craciunul ca sa
ne amintim ca intunericul acestei lumi a fost biruit de venirea in lumea
noastra a Lui Mesia.
James
W. Moore, ChristianGlobe Sermons
No comments:
Post a Comment