Ce m-a impresionat insa a fost ca solistul era si un bun vorbitor si avea ginduri faine si era de o sinceritate rara. Intre cintari ne mai si spunea cite ceva.
Imi amintesc de citeva imagini pe care le-a creiat si citeva puncte de discutie care mi-au mai ramas in minte si am sa incerc sa le redau. Zicea el ca ne-am obisnuit in jurul crucii. Si e bine in jurul crucii. Acolo ne lasam poverile, ne plingem pacatele si ne exprimam regretul. Dar zicea el...de-acolo nu ne mai miscam...si nu mai ajungem niciodata la mormint si la bucuria invierii. Pentruca oricit de folositoare ne este crucea si oricit de importanta este, trebuie neaparat sa ajungem si la mormint si la inviere si din nou la viata- o viata cu Christos.
Asa cum sint multi predicatori care vestesc o evanghelie a prosperitatii, asa sint si propovaduitori care nu spun altceva decit numai si numai despre cruce, despre pedeapsa si despre starea noastra deplorabila. Si cu toate ca acesta este un adevar de netagaduit ...ca stim ca fara cruce nu am fi avut nici o sansa la eternitate, crucea nu este totul...drumul continua... Sa nu raminem acolo...sa mergem de la cruce la mormint si acolo sa ne convingem de inviere....sa ne bucuram de victoria deplina a Domnului nostru...chiar daca pentru inca putina vreme sintem inca aici in valea plingerii.
Mie mi-a picat tare bine sa inteleg ca odata ce mi-am plins pacatul nu mai trebuie sa stau linga bagajul cel vechi si sa-l pazesc acolo la cruce. M-am umilit acolo, mi-am varsat focul acolo, mi-am recunoscut starea acolo...dar trebuie sa ma ridic si sa continui sa-L urmez pe Cel care m-a eliberat pe drumul Lui glorios...deocamdata aci pe pamint pina va veni sa ne ia la El...
No comments:
Post a Comment