GINDIND CU VOCE TARE...

     

     Mi-a ramas in minte ceva ce mi-au auzit urechile cu citeva zile in urma… Cineva vorbea despre minciuna lui Iacov… atunci cind a furat dreptul de intii nascut al fratelui sau Esau. Si zicea respectivul: ”Nu-mi vine sa mai citesc Vechiul Testament”. Cum, domnule, este posibil ca Dumnezeu sa cladeasca pe aceasta situatie? Cum? Si apoi mama acestuia… complicea si initiatoarea situatiei. De neinchipuit – si asta pe paginile Sfintei Scripturi. Iar Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov…”
…N-am avut atunci raspuns imediat, desi intrebarea mi s-a parut valida . Asa ca am ramas cu intrebarea in minte sperind ca mintea va gasi un raspuns potrivit daca ii dau suficient timp de rumegat sau daca Dumnezeu Se indura sa ma lumineze cumva.

     Astazi, citind ceva dimineata, am dat peste fraza asta… ”Citeodata cind vreau sa aprind focul, mi-l stinge vintul. Dar dupa ce am pornit focul, suflarea vintului este cea care intretine focul. Asa ca in prima faza eu zic ca vintul nu e bun, pentru ca lucreaza impotriva planurilor mele, pe cind in al doilea caz, vintul e bun pentru ca ma ajuta in ceea ce fac.”

     Nu este asta un paradox? Sint multe situatii greu de inteles in Biblie. Revenind la Iacov, Dumnezeu, care stie inima omului si cunoaste istoria vietii noastre dinainte de a deveni noi acel “ plod fara chip” in pintecele mamei noastre, El a stiut ca Esau nu dadea doi bani pe pozitia care o avea, pe famile si pe Dumnezeul parintilor lui… si ca Iacov care a furat drepturile fratelui sau pretuia acea pozitie si avea un asa mare respect de Dumnezeu, ca si-a pus viata in joc. Faptul ca a trebuit sa fuga departe de casa lui, de parintii lui… este un pret pe care Iacov l-a acceptat in schimbul acelei pozitii importante. Dumnezeu cunoaste inima noastra atit de bine, incit pretuieste pina si faptele bune NUMAI daca sint facute cu o motivatie buna, altfel n-au valoare… Nu scrie ca batrinica aceea care a dat doi banuti daduse mai mult decit bogatul care a aruncat mult in tezaur - mult, pentru ca avea de unde… si posibil sa fi aruncat banii in tezaurul templului doar de fala si ca sa fie apreciat...

     Nu-i un paradox faptul ca un tilhar care spune doar doua vorbe pe cruce inainte de a-si da duhul a ajuns in rai, pe cind fariseul care a tinut toate legile si regulile stricte ce i s-au dat nu are sanse sa vada fata lui Dumnezeu? Cine indrazneste sa judece ce este bine si ce este rau in afara lui Dumnezeu? Ne incredem asa de multe ori in judecata noastra, in simtamintele noastre care se schimba de la o zi la alta si suntem influentati de ele, ca focul din povestea de mai sus… o data in bine si o data in rau. Atunci ce-i de facut?

Uite un verset care sa ne dea raspuns sau… sa ne dea si mai mult de gindit…

     Eclesiastul 13:16 si 17… ”Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept; pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” Cind o sa mai am nedumeriri precum cea de mai sus… am sa-mi dau aceste doua versete ca raspuns si am sa zic un “da” si “amin” la tot ce scrie in Biblie, chiar daca face sau nu face sens pentru mine… Aici oricum cunoastem in parte… odata o sa cunoastem deplin. Pina atunci… se cere credinta…