MANGAIEREA...

     Mi-a pus deunazi cineva o intrebare asa de simpla... dar la care am ramas muta. M-a intrebat simplu, brusc si pe neasteptate... tam -nesam as zice, pentru ca nicaieri prin imprejurimile conversatiei nu exista subiectul asta... Asadar, iata intrebarea...
-Rodica, pe tine te-a mangaiat vreodata cineva? Ti-a pus mina cineva pe fata, pe frunte sa te mangaie?
Acuma nu stiu de ce am tacut ...puteam sa trag o mare minciuna pe loc si ar fi fost suficient pentru toti curiosii acestei lumi. Dar n-am raspuns, pentru ca m-a interesat acest raspuns pentru mine personal.
    Asa am inceput incet sa ricii in gunoiul memoriei. Poate voi n-aveti asa ceva, si ferice de voi...
     Daca sa zicem ca n-am fost mangaiati niciodata... oare atunci stim ce-i mangaierea? Sau doar intuim ce ar putea fi?
     Am cautat un verset care sa-mi explice biblic ce inseamna, nu de alta, dar Domnul Isus cind s-a ridicat la cer ne-a lasat ca sa avem in absenta Lui exact acest lucru - un Mangaietor... fiinta asta nebanuita si atit de blinda cum nu a existat alta pe pamint, care a venit special pe pamint ca sa mangaie... Doar ca nu este o intrusa si nu vine nedorita... nu se inghesuie si nu face galagie... Este Duhul Sfint la lucru. Este parte din Treime care ne slujeste pina la revenirea Domnului Isus... ca Dumnezeu stia de nevoia asta a noastra si nu ne-a lasat la voia sortii...
2Corinteni 1:3-4. “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.”

 "Dumnezeul oricarei mingaieri"...mi-a sarit in ochi cuvintul "oricarei"...

Si sfirsitul versetului m-a trezit ca un pahar cu apa rece..."pentru ca prin mangaierea cu care noi insine sintem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz." Zilele trecute am primit un e-mail de la o fata dulce. Si imi spunea simplu..."nu am nevoie de nimic...doar ca atunci cind m-am racorit si am spus unei alte prietene ce necazuri am, i-am dat doar ideea sa ma ocoleasca. Nimeni nu mai vrea sa stea de vorba cu mine..." Unde-i mangaierea cu care am fost mangaiati fratii mei? N-ati avut niciodata sufletul plin si doar posibilitatea ca ati avut cui sa va impartasiti necazul v-a mai eliberat putin, chiar daca nu v-a rezolvat problemele? Cu miinile cui am vrea noi sa mangaie Christos si sa lucreze Duhul Sfint din mine, din tine din noi? 

     Am primit un alt e-mail in care altcineva binecuvinta persoana la care alearga saptaminal sa o mangaie. Cele doua doamne nu s-au vazut niciodata. Exista distanta fizica intre ele... si nu sint rude. Dar una dintre doamne stie ca cealalta are nevoie de mangaiere si de la distanta mangaie cu mangaierile Domnului. Si persoana mangaiata creste... creste spiritual...

     N-am alta concluzie decit lumea intreaga este lipsita de mangaiere, si asta pentru ca noi, cei care am putea mangaia mai degraba criticam, vorbim de rau, sintem indiferenti, lenesi, lipsiti de dragoste... lista e lunga.

Eu zic ca de Craciunul asta sa pregatim citeva pachete cu mangaieri si sa le lasam pe la usile oamenilor... cit mai multi oameni. Nu cred ca acest dar va fi refuzat de cineva... ca e mare seceta ...si mare nevoia de mangaiere... Sa mangaiem cu mangaierile Lui..."La munca frati pentru Christos, in via Sa cu spor. Drapelul Lui sa-l tineti sus, lucrati... lucrati cu spor..."