O ZI PERPLEXA

     Am venit abia acum de la biserica. Dar mi-am recapitulat in minte timpul de dimineata si mi-am amintit ca stind pe banca si ascultind la pastor...ma gindeam la un moment dat ca tine o predica foarte generica. Acuma sint doua explicatii pentru situatia asta...si sa incep cu cea de care sint responsabila eu. Eu, Rodica am fost astazi un pamint tare, uscat si neprietenos pentru Cuvintul Domnului...Al doilea lucru a fost faptul ca tot ce s-a spus am stiut...era o predica despre Craciun. Ce mai poate fi scos nou din acelasi text pe care de 57 de ani l-am auzit intr-una...Oare ce? Si nu conteaza din care Evanghelie se citeste textul de Craciun, imaginile sint aceleasi.
     Si totusi...stind acolo si cascind obosita, Duhul Domnului a venit si mi-a dat un brinci usor si m-a facut atenta la citeva lucruri. Nu m-a lasat sa plec de la biserica cu gindul ca eu le stiu pe toate si ca n-am avut nevoie de predica de azi. Numai sa vedeti ce minunat lucreaza Dumnezeu prin Duhul Lui in asa fel incit dupa ce ne-am inaltat in ochii nostrii si ne-am vazut mari, sa ne puna jos la picioarele crucii sau la usa staulului in genunchi.
     Si inca ce ginduri mi-au mai venit in cap...Am ramas perplex. Dumnezeu putea trimite pe Fiul Sau nu un bebelus in bratele unei femei tinere...ci il putea trimite om matur. Dar n-o face. Si acuma daca L-a trimis chiar mititel si neputincios la virsta aia, ai crede ca i-a pregatit un drum usor si niste situatii fara nici un pericol pe tot parcursul vietii. Pai nu asa am face noi? Ia sa ne trimitem copiii undeva la facultate si ne ducem sa vedem unde vor fi cazati si daca au tot ce le trebuie si cautam o zona buna ca nu cumva sa li se intimple ceva...
     Uitati-va cum isi trimite Dumnezeu pe Fiul Lui de acasa...Il trimite sa se nasca unde? Nici loc precis nu are. Maria si Iosif umbla sa caute un loc sa poata sa stea jos...o incapere. Pai care v-ati trimite fata insarcinata de acasa sa nasca pe drumuri pe undeva? Ne-am obisnuit cu ideea ca Domnul Isus S-a nascut in iesle si nu ne gindim prea mult la ea. Dar ramii perplex cind te gindesti ca cerul privea scenele astea...si Dumnezeu nu a intervenit...i-a lasat pe oameni sa aleaga ce fac cu Fiul Lui...Nu ca nu i-a pasat dar rabdarea Lui este mai lunga ca a noastra. Si mai un exemplu ca sa nu ma iau de o singura situatie. La doi ani trebuie Iosif sa-L ia pe Prunc si pe mama Lui si sa plece, sa fuga in Egipt. Cum de a ingaduit Dumnezeu atitea obstacole in viata Pruncului Isus? Si de ce?
      Poate pentru noi...poate ca sa pricepem cind dam de greu in viata si cind nu ne deschide nimeni usile si cind sintem obositi si disperati si credem ca sintem parasiti de Dumnezeu- ca sa stim ca El este totusi Stapin pe situatie si are un plan. Ca dincolo de obstacole si oboseala si durere si nelamurirea noastra se afla El care tine victoria finala in mina. Asa si cu fuga in Egipt...Nu putea Dumnezeu sa-L opreasca pe Irod sa se desfasoare in felul cum a facut-o? Ba putea...Si atunci cind Irodul acestei lumi ne ameninta viata si trebuie sa ne ascundem de El...trebuie sa ne amintim ca si Domnul Isus a fost amenintat...
     Nu L-a iubit Dumnezeu pe Fiul Sau ? Ba da. Si cit sint iarasi de perplexa ( astazi a fost o zi perplexa de la inceput pina la sfirsit!!!) la felul cum a procedat Tatal Ceresc cu pruncul Isus trebuie sa recunosc ca toate astea au fost facute ca sa intelegem noi si dragostea dar si dreptatea Lui. Ca daca L-ar fi scutit pe Domnul Isus am fi avut argumente despre dreptatea Lui...dar asa...nu avem nici un argument.
     Si am plecat astazi de la biserica ...pe ginduri. Predica in final nu mi s-a mai parut banala...si timpul petrecut acolo nu mi s-a mai parut o pierdere de timp desi gindurile de aici nu erau gindurile predicii. Dar am fost in Casa Domnului si mie asa mi-a vorbit El astazi...Ca Dumnezeu ne vorbeste cind intr-un fel cind intr-altul...noi numai trebuie sa ascultam.
    Si mai vreau sa mentionez ceva. Cineva imi facea observatie cu citeva zile in urma ca predic. Femeile nu invata pe altii- ele invata de la altii. Impotriva Bibliei n-am ce sa spun - dar vreau sa luati tot ce spun ca si cei din Samaria de la Femeia de la fintina. Din ce inteleg si din ce descopar citind sau ascultind, simt nevoia sa impartasesc cu voi. Atit! N-am alte pretentii...si astea fiind zise...va las sa va ginditi la dragostea Lui Dumnezeu care nu va scuteste  de anumite situatii dificile ci ne trece prin ele tinindu-ne de mina...si ne scoate in final biruitori.