STIE CINEVA AUTORUL?

De se prelinge cerul pe-obrazul tau de ceara, 

si miinile crapate , pe timple ti-au ramas, 

de-ti bintuie trecutul in fiecare seara

si somnul si nesomnul...si lacrima din glas,

Daca ti-e ziua noapte si vezi spre rasarit,

doar neguri furtunoase si ziduri care dor,

iar steaua ta polara in nori s-a ratacit,

si simt sub tine golul celui din urma zbor,

De ti se fringe gitul si cade obosit,

de-atitea cercuri oarbe si-atitea intrebari,

de porti pe umeri cerul si cintind strivit,

nu mai zaresti vreun umar in cele patru zari,

De simti in crestet clipa cazind neincetat

si inima iti pare ca numara-napoi,

de n-a ramas nici colbul din tot ce-ai adunat,

iar urmele lasate s-au sters de-atitea ploi,

De ti-a ramas din ceruri un munte greu de nori, 

si-a inimii vapaie e astazi un taciune,

de nu mai ai puterea sa fii...si nici sa mori, 

rosteste-adinc in suflet aceasta rugaciune:

Sunt ceea ce merit si merit ceea ce sunt,

iti multumesc Parinte de tot si pentru toate

primeste de la mine umilul meu pamint

ca jertfa - de viata si de moarte

Si faca-se de-apururi voia  Ta deplina

eu sunt pamintul jilav, tu seamana ce vrei.

dar fa ca sa rasara doar pace si lumina 

si cheama-i sa culeaga pe toti copii Tai.