A FI SAU A NU FI...

     Citeodata o simpla fraza, un simplu cuvint poate creea o furtuna de ginduri. Azi dimineata l-am prins pe Ravi Zacharias exprimind o fraza care m-a blocat pur si simplu. El zicea ca limba ebraica este o limba de verbe, de actiune. M-am gindit ce curios sa vorbesti o astfel de limba …si am inceput sa-mi imaginez cum ar fi.

     Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost ca Dumnezeu spune despre El Insusi…”Eu sunt Cel ce sunt!” . Persoana Lui este un verb, o actiune…nu un pronume personal…ci un verb care este un nume. Adica…asa m-am gindit eu. N-am nici o pregatire de nici un fel si incerc doar sa inteleg tainele ascunse in fraza asta simpla dar plina de inteles. Si mi-am zis eu ca daca El este Cel ce este…si Duhul Lui este in noi, incepem si noi sa fim atunci. Dar pentruca El este actiune… ca sa existam …si noi trebuie sa fim ca El…deci sa fim verbe…sa actionam.

     Apoi mi-a venit in minte ca de cind sint pe blog si scriu, am inceput sa “fiu” , sa exist si pentru unii dintre voi cei care ma cititi. Actiunea asta de a scrie ma face deci sa …fiu. Asta mi-a validat ideea pe care incercam sa o inteleg de la inceput. Am zimbit si mi-am imaginat ca cineva exista dar nu face nimic, sta toata ziua in fata televizorului sau undeva intr-un colt – inactiv. Si mi-am zis eu ( in marea mea intelepciune J ) ca aceea persoana …abia de exista- pentruca nu face nimic- - sau exista doar pentru el insusi.

     Apoi mi-am mai zis ca actiunile noastre sint de mai multe feluri- si unele actiuni sint in El…si asta ne face sa existam in El . Si cum sint actiunile noastre in El? Pai eu cred ca dind actiunilor noastre atributele Lui Dumnezeu: bunatate, mila, dragoste, compasiune…dar nu teorie- ci practica- pentruca a exista , a fi, inseamna verb- actiune. Iar cind facem rau…existam in cel rau – ca-i facem lui existenta posibila, prin rautatile pe care le facem.

    Ma bucur ca pina acuma nu m-am incurcat…asa cred eu…ca suna bine si corect ce am scris – cel putin pentru mine. Si de aici mi-a sarit gindul deodata la Schakespeare si renumita lui fraza…”To be or not to be!”…(A fi sau a nu fi…) Si fraza asta a inceput sa aiba noi si adinci intelesuri.Intrebarea lui Schakespeare este o intrebare cruciala pentru omenire. Poate asta sa fi fost scopul cu care a fost scrisa, dare u numa acuma m-am luminat…cine stie? Dar toate cele scrise mai sus sint fara valoare daca drept rezultat nu apare o actiune in viat anoastra. Si acum drept actiune  te-ntreb pe tine…cel care citesti…Tu esti?