11 June 2016

GHITA...

Am scris cele de mai jos cu mult timp in urma. Dar pentru ca am citiva cititori care simt nevoia sa critice si sa ma umileasca pentru slabele mele incercari poetice, m-am gindit sa le dau satisfactie mai departe - ca si asa mi-e totuna. Nu m-am dat mare poeta si nu-mi cistig existenta din scris. Eu fac harti electrice si alte chestii. Dar ce am scris, am scris in momente unice - si fiecare fraza imi aminteste ceva din viata mea. Acuma nu toti sunt geniali, si eu ma multumesc cu coltul meu de viata lipsit de faima, talent, importanta. Exista loc pentru toata lumea pe planeta asta...
..............................................................................................................................................................


 
     Ati gasit vreodata vreo scrisoare, vreo nota, un biletel sau ceva scris de asa de multa vreme, ca aproape nu va vine sa credeti ca sinteti autorul? Eu am ceea ce copiii mei spun ca e o "boala" sa nu prea arunc multe din lucrurile care nu-mi mai folosesc. E drept... se aduna si creeaza o harababura de nedescris. Dar mai ales cind vine vorba de ceea ce scriu, mi se pare ca rup o bucatica din mine de fiecare data cind trebuie sa arunc vreo hirtiuta. 
    Poezia de mai jos poate fi si dulce, si amara... si hazlie, si trista. Exista o nevoie in noi care isi cere drepturile si atunci cind nu le mai are. Si deseori nevoia asta o hranim cu ce se afla la indemina sau cu imaginatia. Numai ca nu realizam ca Tatal Ceresc poate si vrea sa rezolve TOATE nevoile noastre. Fenomenul de REZOLVARE insa se intimpla numai pe genunchi. Numai acolo dispar toate nevoile, oricare ar fi ele, si numai acolo primesti o implinire si o liniste deplina. 
     La concluzia de mai sus am ajuns foarte greu... si doresc din inima s-o pastrez. Poate de-aia scriu aici, ca sa-mi intaresc singura convingerile, sa-mi amintesc ca in El gasesc tot ce am nevoie. Mai mult decit orice pretuiesc PACEA... fara de care nu poti avea nimic de care sa te bucuri. Si El este pacea mea...
    
 GHITA

De-as fi cumva in chef sa cint,
...As prefera sa cint duet cu tine!
Numa' c-am sa cint si fals, si tare,
Sa m-auda toti din departare,
Si apoi, ia ghici... oi da vina pe... cine?!

Si de-mi vine numa' asa sa pling…
As prefera sa fii tu linga mine!
Si numa' de-aia, ca sa nu te simti tu bine,
Am sa-mi sterg si muci, si lacrimi,
Una-ntruna, in camesa de pe tine!!!

…Si-apoi de mi-e foame… tare, tare…
Atunci precis, bucatarul meu te fac!
Si ca la zmei mincarea tra' sa fie
Si cu mirosul si privirea sa imbie…
Ca altfel… va fi vai de-al ma-tii cozonac!!!

...Si de mi se face cumva sete, mai baiete,
N-ai sa stai cu ochii tinta pe perete…
Ca doar nu te tin de prostanac!!!
...Ghita, ala esti… Sa nu imi vii cu cana!
Vreau sa imi aduci o balta sau un lac!!!

Si…

De cumva n-o sa ma simt vreodata bine,
Tu-mi fa loc ca sa ma cuibar linga tine…
Si incet, usor, ma mingaie pe cap;
Ori surisuri, ori traind suspine,
Tot pe-aproape, tot pe linga tine... vreau sa zac!

4 comments:

Anonymous said...

Poezia ta , Rodica, spune multe de pe vremea
Cand mamica visa vrute si ne-vrute

Rodica Botan said...

vreme trece , vreme vine...si uneori ne facem bine si nu ne mai trebuie nimic.

Ghita de la portita said...

Nu e vorba sa fii geniala, nu ti-a cerut nimeni asta. E vorba sa stii sa scrii macar la nivelul unui liceean mediocru la limba romana. Tie nu iti iese, nu atingi nici macar acest nivel. Nu stii sa scrii. Poate ca schemele alea iti ies mai bine. Punkt!

Rodica Botan said...


Mai ...ala de la poarta noua. Am plecat din Romania in 1980. Unii au uitat limba de tot. Mie nu imi ies versurile...mare paguba. Nu stiu cu cine crezi tu ca esti in conversatie- dar eu sunt strabunica deja. Asa ca maica...ogoaie-te daca poti.

Am primit "cadou" blogul asta de la fiica mea cea mai mica cind s-a mutat de acasa si am ramas singura. Blogul mi-a tinut de urit. Pe unele babute la fel de singuratece si needucate ca si mine le distreaza sa citeasca ce scriu; iar eu nu ma simt singura. Ce insulta poate sa iti fie blogul asta si ce rau ti-a facut tie ceea ce scriu eu? Spune tu ...ce fel de om trebuie sa fi ca sa insulti oamenii fara sa iti facut vre-un rau. E ca si cum ai trece pe strada si ai insulta trecatorii pentru imbracaminte sau cum arata. Intoarce capul daca nu iti place ce vezi- schimba traseul...nu mai veni pe blogul asta - simplu.