IPOCRITI?

     

Am auzit de-un tinar care a incetat sa mearga la biserica. Pastorul l-a intrebat “de ce?” si tinarul i-a spus ca are un serviciu dificil, si citeodata se enerveaza si nu se poarta prea frumos. Si ca nu vrea sa fie un ipocrit - peste saptamina sa se poarte intr-un fel, si duminica sa mearga la biserica…

     Pastorul i-a raspuns… "Ipocrit este omul care incearca sa para ceea ce nu este… tu cind vii la adunare vii pentru ca esti un credincios si te porti ca un credincios - aia nu-i ipocrizie...” Tinarul a rumegat putin acest gind… si a realizat ca de fapt se purta la lucru ca un ipocrit, si nu la biserica…

     Facem si noi greseala asta uneori, nu? Daca am judeca un pic mai mult si am actiona dupa ce ne-am gindit la situatie, nu ne-am purta asa cum ne purtam cind REACTIONAM la situatie.

     Cine sintem de fapt noi, cei reali? Christos S-a jertfit pentru noi ca sa fim fii ai Dumnezeului Celui viu… sa nu mai fim morti in pacatele noastre, ci sa avem viata in noi… Sintem ipocriti cind vrem sa fim ceea ce am fost destinati sa fim sau cind ne poticnim in umblarea de fiecare zi?
      Cind copiii unui rege apar la curtea regelui si se comporta ca niste copii… se impiedica, mai fac si nazdravanii, si lucruri care nu chiar se potrivesc cu tinuta si comportamentul sobru de la curte… nu mai sint copiii regelui? Sau sint inca printi si regi in devenire? Sa fim atenti care ne e stradania; sa ne intrebam cine sintem de fapt si sa ne purtam ca atare… chiar daca uneori mai cadem si ne murdarim sau... ne rupem ...mina de exemplu... :)