Ascultam cu placere la Ravi Zacharaias azi dimineata.
Povestea ca acu’ citiva ani a fost in vizita in Israel. Era impreuna cu inca
citiva oameni de vaza si avusesera programat sa se intilneasca cu ceva
reprezentanti din partea Israelului – dar ca in cele din urma au abandonat aceste
planuri din ceva motive. Acum erau invitati la masa de unul dn cei patru
conducatori ai Hamassului – unul dintre cei care au infiintat organizatia. Omul
facuse o multime de ani inchisoare si avea o seama de copiii morti in lupta
impotriva Israelului.
Zicea el ca
discutia era in toi si ca , in cele din urma au ajuns cu subiectul la punctul cel
mai fierbinte…”de ce palestinienii isi trimit copiii sa fie martiri in lupta
asta inversunata impotriva Israelului?”. Ravi a intervenit atunci, asa cum stie
el sa intervina, cu o explicatie care mi-a dat de gindit, si pe care vreau sa
vi-o reproduc cit se poate de bine.
El i-a amintit
acestui terorist Palestinian de Avraam pe care atit evreii cit si arabii il
considera parintele natiunii lor. I-a amintit de episodul din Biblie unde
Avraam il duce pe fiul sau ‘La muntele unde Domnul va purta de grija” ( asa cum
l-a numit Avraam dupa acest episod) sa il sacrifice, asa cum i-a cerut
Dumnezeu. Diferenta este ca arabii spun ca era Ismail iar evreii spun ceea ce
spune si Biblia ca era Isaac - fiul legat pe altarul de sacrificiu. Dar intr-un
punct pot si arabii si evreii sa agreeze, si acela este ca Dumnezeu NU L-A
LASAT pe Avraam sa-si jertfeasca copilul ci l-a oprit. Dumnezeu nu are nevoie sa
ne jerfim copiii pe nici un altar. El insusi a procurat jertfa pentru pacatele
noastre ale tuturora oferindu-si propriul Sau Fiu pe un munte nu departe de locul
despre care vorbim aici – si acel loc este Golgota. La acest peisaj creat de
Ravi, omul care a infiintat una din cele mai crude organizatii a inceput sa
lacrimeze.
M-am giindit cum
rezolvam noi disputele si diferentele dintre noi… credinciosi fiind. Adevarul
este unul singur si necuprins …ne copleseste bunatatea Lui Dumnezeu si nu
sintem in stare sa o intelegem- dar…ne intoarcem fata de semenii nostrii si
actionam ca si cind am stii totul, am intelege totul , ca si cind avem ADEVARUL
pe mineca hainei. Cu ochii la Golgota … “La muntele unde Domnul va purta de
grija” ar trebui sa fim. Dumnezeu are putere sa spuna…”Opreste-te!!!” oricarui
om care depaseste limitele stabilite de El. Dar ne-am intors asa de des
privirile de la Golgota si ne ocupam ori de ascutitul cutitului ori discutam
care miscare de cutit ar fi mai potrivita…
Fara nici o
intentie deosebita scriu…doar cu gindul ca uitam zilnic sa-L avem pe Isus si
Golgota in preocuparile noastre si ne pierdem vremea cu lucruri de umplatura si
vorbe goale si minciuni. Un adevar spus pe jumatate este o minciuna- spunea
cineva. Cu ce ne ocupam?
1 comment:
ideea ca Dumnezeu nu ne cere sa ne sacrificam copii pe nici un altar e extraordinara, multumesc
Post a Comment