LEPROSII

     Doamne, la cite lucruri ne mai face noul an sa ne gindim? Si mai intotdeauna cind facem o analiza si vedem ca ceva merge prost, de regula tentatia cea mai mare este sa judecam foarte clar si foarte precis ce este de datoria , de responsabilitatea altora sa rezolve. Totdeauna altii prima data...din cauza lor lumea a ajuns unde este acuma. Este la moda sa acuzam astazi guvernele...ca vinovate principale de starea in care a ajuns intreaga omenire. Uitam ca si pe cei care ne guverneaza tot noi i-am ales si i-am pus in pozitiile respective.
      Dar la multe intrebari de actualitate avem raspuns chiar in Vechiul Testament...Fantastic cum gasesc asa de multe raspunsuri la problemele noastre actuale in istoria poporului evreu. Mai intii ei si-au dorit un rege sa fie si ei ca si alte natiuni. Apoi regele respectiv i-a dus la bunastare sau i-a dus de ripa dupa cum a stat sau nu linga Dumnezeu. Doamne ce simple lucruri se pot invata din Vechiul Testament...
      Uite unul am invatat din 2 Imparati capitolul 7. Si n-o sa va vina sa credeti de la cine l-am invatat...de la patru leprosi. Exact cum va spun. Si daca am retinut eu clar, lepra era in vechime similara cu pacatul. Oamenii ii scoteau pe leprosi afara din societate, afara din cetatile lor. Aveau leprosii o casa de refugiu construita afara din cetate si de doua ori pe zi cineva din cetate se ducea si pe o ferestruica le lasa mincare celor din casa. Daca stau si ma gindesc si in vechime era un pic mai multa mila de pacatosi decit este astazi. Majoritatea credinciosilor din zilele noastre nu vor sa fie vazuti ca fac asemenea excursii sa hraneasca vre-un lepros modern - unul care duce lipsa de hrana spirituala...
    Dar nici asta nu era gindul principal de care vroiam sa va amintesc. Ce vreau sa va spun este ce au facut patru leprosi pentru o cetate de oameni sanatosi si cumsecade...si nu invers. Vedeti...sirienii inconjurasera cetatea si locuitorii cetatii ajunsesera sa-si manince copiii ca sa nu moara de foame. Imparatul , in loc sa se inchine Lui Dumnezeu si sa-i cera ajutor Lui avea inca de rezolvat o problema personala cu proorocul Elisei...caruia i-ar fi taiat capul daca l-ar fi gasit.
     Cei patru leprosi din afara cetatii nici gind sa primeasca hrana de la cei din cetate care erau incuiati acolo de frica sirienilor si se mincau si ei intre ei de foame. Intr-o zi , disperati si deznadajduiti, cei patru leprosi s-au gindit ca oricum n-au ce pierde...ori mor de foame ori se duc sa ceara ceva de mincare la sirieni...poate, poate acestia s-or milostivi de ei. Si asa au ajuns in tabara sirienilor si au descoperit ca acestia isi luasera de mult talpasita lasind in urma lor absolut tot ce au avut: haine, mincare, aur...totul. Dumnezeu a bagat frica in ei si i-a izgonit asa...fara nici un efort omenesc. Dupa ce si-au facut plinul, leprosii s-au gindit ca nu-i tocmai potrivit sa se infrupte singuri din toate aceste bunatati...si au hotarit sa mearga sa le spuna celor din cetate cum stau lucrurile.
     Si aici am descoperit eu ca ...daca fac o paralela intre pacatosii zilelor noastre care L-au aflat pe Christos si leprosii din vechime care au aflat merinde pentru foamea lor...am sa inteleg ca eu, leprosul secolului XXI am o datorie fata de infometatii acestui secol sa le spun ce am descoperit eu. Si treaba este absolut serioasa. Unii ginditi ca biserica, comitetul, batrinii, surorile, tineretul, sau mai stiu eu cine au obligatia sa faca si sa dreaga si poate nu gresiti. Dar...dar daca acestia din a,b,c,d,e,f,g...motive nu fac ce trebuie facut...ce credeti? Eu si cu voi ceilalti leprosi ai acestui secol, avem sau nu datoria sa spunem celorlalti flaminzi dupa dreptate, adevar, mintuire, mingaiere, curatie, etc...despre Christos care si in care se rezolva toate nevoile noastre?
     Dupa ce si-au umplut stomacul si au dosit o portie buna din bogatiile sirienilor, leprosii au zis ..."Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste buna. Daca vom tacea si daca vom astepta pina la lumina zilei de miine, vom fi pedepsiti! Veniti acum si hai sa dam de stire casei imparatului."
     Voua va e clara situatia? Ca mie mi se pare clara. Inca sintem in noapte...dar venirea Domnului este aproape. Ziua aceea este pe drum- daca nu ne grabim sa dam lumii de veste , o sa se crape de ziua si va fi prea tirziu. Exista pacat prin comitere si prin omitere. Noi vom pacatui prin omitere...ca am asteptat ca altii mai de frunte sa faca ceea ce pina si un lepros cumsecade ar fi putut sa faca.
      Si apoi ia ginditi-va...ce onoare a putut sa cada pe capul nostru...noi, cei mai pacatosi dintre pacatosi sa ni se dea sansa sa ducem o asa veste importanta...Asa ca...ce mai asteptam? La drum!!!
..............
Un filmulet de la leprozeria din Tichlesti
https://www.youtube.com/watch?v=6hHLuwpnE9o