Daca cititi pe blogul meu de ceva vreme, stiti ca trebuie sa calatoriti cu mine din cind in cind in tara imaginatiilor...Ca nu degeaba am dat titlul blogului meu..."Pe Ginduri"...Vreau eu sa va duc cu gindul cind intr-un loc...cind intr-altul, dupa nevoia mea de-a explica ce-mi trece prin cap. Si vreau ca atunci cind ati terminat de citit ceea ce am scris sa nu terminati inca de gindit la ceea ce am scris - si mai mult chiar de atit as dori ca aceste ginduri sa va duca in mod sigur la un loc si la o persoana speciala - la El...Domnul meu.
Asa ca...imaginati-va acum de pilda...cum ati fost pe vremea cind erati adolescenti si ati intilnit persoana aia deosebita pe care doreati s-o impresionati...sau cind a trebuit sa intilniti pe parintii acelei persoane...sau...in momentul cind ati pasit la bratul sotului sau sotiei in ziua nuntii...Cum v-ati comportat cind ati stiut ca sinteti priviti in fiecare secunda? In mod sigur- ba chiar pot garanta ca daca v-a mincat nasul n-ati intins mina sa va scarpinati...Nuuuuu!!! Nu cumva sa lasati o impresie proasta. Sa nu va creada lumea prost crescuti - ca...uite - este important si cum te vede lumea pina la urma.
Si mai totdeuna cind sintem in public avem o anumita tinuta, un anumit comportament chiar daca sintem inconjurati de oameni total necunoscuti. Cind insa sintem numai noi...cind inchidem usa in urma noastra, cnd s-a lasat cortina, cind ne ingroapa intunericul...abia atunci ne comportam asa cum de fapt sintem, cum simtim...Citisem undeva ca, caracterul unui om se reflecta in comportamentul lui atunci cind nu-l vede nimeni.
Dar ... chiar exista acea situatie pe care noi o numim...privat? Sintem in "privat" zicem noi atunci cind nu ne vede nici un ochi. Chiar? Nici un ochi? Biblia spune ca El, Dumnezeu, Cel ce este, este pretutindeni. Psalmistul zice..."unde ma voi duce departe de fata Ta?" Ca pina si in adincul marii daca ar putea sa fuga sa se ascunda cineva , tot nu scapa de privirea Lui Dumnezeu.
Generic stim ca nu e suficient sa ne uitam in toate partile ca mai trebuie sa ne uitam si in sus...Dar...in realitate ...o facem? Omeneste chiar a devenit o chestie cunoscuta in ultimii ani , ca nu te poti ascunde nicaieri...ca s-au instalat camere de filmat la toate intersectiile, la toate cladirirle importante, afara, inauntru...peste tot. Era cindva un fel de imposibilitate sa fii urmarit atit de aproape...si uite ca astazi daca treci pe rosu la o intersectie , chiar daca nu-i pe nicaieri ochi omenesc sa te vada, esti totusi supravegheat, vazut, imaginile sint retinute si pot fi readuse ulterior.
Cind compania asta de camere de luat vederi a instalat in Modesto primele aparate la citeva intersectii, m-am trezit intr-o zi cu o scrisoare si inauntru era poza mea la volan trecind pe rosu. Numarul masinii scris clar...si oamenii imi cereau sa le trimit datele din carnetul de conducere. Inca nu erau cuplati cu poltia si m-am facut ca n-am primit scrisoarea respectiva- doar nu eram fraiera, zic eu, sa-i ajut sa ma amendeze...dar am invatat urgent o lectie...si culoarea rosie a devenit si mai rosie, mai pronuntata...
Ce vreau sa zic pina la urma este faptul ca daca si la oamenii a ajuns posibil sa urmareasca si sa stie aproape tot despre cineva ( imaginati-va doar ce stie guvernul) cu cit mai mult stie Dumnezeu...cind Biblia spune ca nici gindurile noastre nu-i sint straine, si stie ce avem de gind sa facem inainte de a actiona. Cum de nu simtim ca ne arde in spate, ca ne urmaresc ochii atotvazatori ai Domnului atunci cind facem ceva rau, cind intentionat pasim pe alaturi. Nu primim sanctiunea pentru greselile facute nu pentruca am trecut neobservati pe sub privirile Lui...ci pentruca avem un Dumnezeu plin de bunatate si indelung rabdator.
A crede in Dumnezeu inseamna a constientiza prezenta Lui in tot locul, in orice moment, si ca atare a ne purta asa cum ne-am purta in timpul zilei in prezenta celei mai mari si importante audiente...Sper sa-mi dea acest lucru de gindit in primul rind mie...si daca vreti...si voua. Ca, asa cum am spus in titlu...pe cine credem ca prostim?
No comments:
Post a Comment