W Livingston Larned
Tradus Rodica Botan
(Atentiune - versiunea corectata pe blogul lui Alin Cristea - Bizdicul Evanghelic, care intra pe aici din cind in cind, lasind in urma un aer de "inalta" tinuta. Imi cer scuze din nou cititorilor pentru greeselile de ortografie sau de exprimare; eu sint plecata din Romania de 32 de ani si nu mai stiu romaneste nici cit stiam atunci. Nu pot sa dau numai ceea ce am. Timpul imi este si el limitat pentru ca unii dintre noi trebuie sa munceasca, nu sint mari moguli si nici n-au pretentii. Sper sa ma fi facut inteleasa... Multumesc)
Asculta, fiule! Iti vorbesc acum cind esti deja culcat, cu o minuta indoita sub barbie si cu cirliontii tai blonzi usor umezi pe fruntea transpirata. M-am ascuns in camera ta de unul singur. Doar cu citeva minute inainte, pe cind stateam in biblioteca mea citindu-mi ziarul, a venit asa peste mine un val de regret. Si incet am venit aici la patutul tau...
Si uite la ce ma gindeam... Am fost rau cu tine astazi. Te-am certat de dimineata pe cind te imbracai de scoala pentru ca mi s-a parut ca ai dat doar de mintuiala cu apa pe ochi. Apoi te-am certat ca nu ti-ai curatat bine pantofii. M-am infuriat chiar la tine cind ti-ai trintit ceva lucruri pe jos.
La micul dejun, am mai gasit si alte motive sa te cert. Faci prea multa mizerie si scapi mincarea pe masa. Apoi faci galagie cind maninci asa ca un lup flamind. Iti pui untul prea gros pe felia de piine. Sa nu mai spun ca iti pui coatele pe masa. Si pe cind te pregateai sa te duci la joaca si eu sa plec la autobuz, te-ai intors si ai fluturat minuta strigind..."La revedere, tati", iar eu incruntat ti-am zis..."trage-ti umerii inapoi si stai drept"...
Apoi am inceput din nou partida mai tirziu dupa-amiaza. Cum veneam spre casa, pe drum te-am gasit in genunchi jucindu-te cu bilutele de sticla. In ciorapi aveai gauri; si eu te-am umilit in fata prietenilor tai cind te-am facut sa marsaluiesti in fata mea pina acasa. Ciorapii sint scumpi- si daca ai plati tu pentru ei, ai fi in mod sigur mai grijuliu.
Ti-amintesti ca mai tirziu, pe cind citeam o carte in biblioteca, ai intrat timid si parca cu ceva tristete in ochi? Cind m-am uitat la tine peste carte, grabit si deranjat, ai ezitat putin in usa..."Ce vrei?" ti-am spus pe un ton rautacios...
N-ai spus nimic, ci ai alergat in salturi mari peste intinderea covorului si mi-ai sarit in brate si m-ai sarutat, iar miinile tale mici m-au imbratisat strins si cu dragostea pe care Dumnezeu a facut -o sa creasca in inimioara ta mica - dragoste pe care nici macar neglijenta mea n-a putut s-o alunge. Apoi, in urmatoarea secunda, ai fost deja sus pe scari ...
Fiule... nu mult dupa acest moment, cartea mi-a cazut din miini si un fel de rau de la stomac a venit peste mine. Ce a facut obisnuinta cu mine? Obisnuinta de a-ti cauta greseli, de a te corecta tot timpul... asta a fost rasplata mea pentru tine doar pentru ca esti si te porti ca un baiat... Nu pentru ca nu te iubesc, ci pentru ca astept prea mult de la tine. Si pentru ca te judec si te masor ca pe un om matur... asa cum o fac cu mine.
Si este atit de multa bunatate si frumusete in caracterul tau. Si inimioara ta este asa de mare, cit orizontul la asfintit. Asta mi-ai demonstrat cind ai sarit la mine, si m-ai imbratisat, si m-ai sarutat, si mi-ai spus noapte buna. Dar in seara asta, fiul meu, nimic nu mai are importanta in afara de tine. Am venit acuma pe intuneric in camera ta si am ingenuncheat la patutul tau rusinat de mine.
Este un moment de slabiciune - stiu ca tu nu intelegi inca astfel de momente, chiar daca as incerca sa ti le explic. Dar miine... miine promit ca am sa fiu un tatic adevarat. Am sa rid cu tine si am sa sufar cind esti intristat. Am sa-mi musc buzele cind o sa-mi vina sa-ti spun cuvinte grele de nerabdare. Dar am sa rostesc in schimb alte cuvinte si am sa le spun ca un fel de ritual... "fiul meu este doar un baietel - am sa-l las sa fie doar un baietel."
Cred ca eu te-am vazut deja un om mare, dar asa cum ma uit la tine acum, ghemuit si cu minutele sub barbie, parca esti inca un bebelus. Parca ieri erai in bratele mamei si cu capul plecat pe umarul ei. Am pretins prea mult de la tine si prea ...mult prea putin de la mine. Promite-mi ca in timp ce eu o sa te invat sa devii barbat, tu ai sa ma inveti cum sa am spiritul iubitor al unui copil!...
2 comments:
superba pana la lacrimi....
multumesc Rodica!
Post a Comment