Nu stiu daca voi mai reveni pe acest blog. Oricum el mi-a fost un tovaras bun de calatorie din August 2008. Mi-a facut mie bine pentru ca m-a tinut ocupata in momente de singuratate si de citeva ori am auzit ca le-a prins bine si altora in momente nu tocmai usor de trecut, pentru ca le-a dat sansa sa afle ca nu sint singurii care trec prin vai... si mai ales ca exista iesire din aceste vai daca Il tin de mina pe Domnul lor. Va multumesc tuturor pentru companie, va doresc binecuvintari sfinte si sa aveti parte de mintuirea pe care ne-a adus-o Domnul Isus cu asa un mare sacrificiu.
Rodica Botan
4 comments:
Cateodata, mai este nevoie si de asa ceva...
Numai bine va doresc si multa sanatate!
Sora Rodica,
Bănuiesc că este o glumă. Când așa mulți oameni sunt binecuvântați prin ceea ce scrieți este un păcat să renunțați. Mă rog să găsiți în Domnul resursele necesare pentru continuarea slujirii care v-a prins atît de bine, deoarece aveți darurile necesare împlinirii ei.
Ai dreptate Mona...citeodata trebuie sa ne mai si oprim.
Noe, nu intentionam sa glumesc...poate am sa gasesc cuvinte sa explic si motivele pentru care m-am gindit ca ar fi mai bine sa stau in banca mea...Dar pe de alta parte vad ca putinul meu a facut ceva...De fapt lectia ar fi ca Dumnezeu inmulteste numai putinul ( pestii si piinicile unui copil) si pretuieste numai valorile marunte ( banii vaduvei aruncati in tezaurul templului)...si in tabloul asta ma pot simtii si eu bine...
multumesc...
Post a Comment