LA GRANITA CANAANULUI...

     Doamne ce inconvenienta si ce binecuvintare este in acelasi timp naveta asta care o fac de atitia ani. Cred ca Domnul stia ca n-am sa-mi fac timp suficient sa ascult de Cuvintul Lui si mi-a dat intotdeauna o naveta lunga, ca sa nu am de ales ci sa trebuiasca sa stau cuminte si sa ascult…La inceput imi pierdeam usor rabdarea si mintea mi-o lua razna. Si m-am rugat ca sa pot sa ascult cu placere…si rugaciunea mi-a fost ascultata. Sint ani buni de cind sistemul asta lucreaza bine…As putea chiar spune ca mi-am facut o parte din putina mea educatie religioasa cu miinile pe volan…

     Dar sa va spun ce m-a pus pe ginduri in ultimele zile. Stiti episodul ala unde evreii, dupa ce au parasit Egiptul, condusi de Moise pina la o vreme, ajung in cele din urma la granita cu Canaanul…locul unde curge lapte si miere, tara promisiunilor de Dumnezeul Lui Avraam.

     Nu este prima data cind am ascultat sau citit istoria asta…si totusi ceva mi-a sunat ca si cind as fi auzit-o pentru prima data. Imaginati-va cele douasprezece triburi cu tot calabalicul lor, dupa o calatorie lunga si anevoioasa, trecind prin Marea Rosie, urmariti de egipteni, condusi de rugul de foc, de norul din timpul noptii…hraniti cu mana ajung in sfirsit la destinatie. Trimit douasprezece iscoade sa vada tara este buna si primesc raportul lor ca totul este EXACT asa cum le-a promis Domnul.

     La un asemenea anunt, avind in vedere o istorie de izbinzi nemeritate, fiind purtati de Dumnezeu cu mina tare, desi erau doar o adunatura de oameni slabi cu copii si batrini dupa ei…ai zice ca au capatat curaj si elan stiind ca Dumnezeu ii calauzeste. Dar…nici pomeneala de asa ceva. Dintre cele 12 iscoade care au vazut si au gustat Canaanul plimbindu-se in lung si in lat, analizind si luind informatii sa aduca poporului, numai doi prezinta situatia corect :Iosua si Caleb. Ceilalti baga spaima in popor. spunindu-le ca vor fi distrusi de aceste popoare de uriasi care locuiesc in Canaan.

     M-am gindit la filistenii care l-au trimis pe Goliat sa-i reprezinte in fata evreilor si cit erau filistenii de mindri de uriasul lor. Mai mare rusinea pentru evrei ca il aveau pe Dumnezeu sa-i reprezinte si nu i-au dat nici macar atita onoare cit i-au dat filistenii lui Goliat.

     Numai ca putem fi foarte critici la adresa evreilor si sa nu luam nimic din istoria lor ca sa aplicam vietilor noastre.

     De cite ori am fost opriti cu fata catre Canaan …gata sa intram, gata sa gustam din binecuvintarile lui Dumnezeu, numai ca sa sovaim, sa ne speriem, sa dam inapoi, sa cirtim si s-o luam inapoi catre Egipt (lumea robiei si a castravetilor…) Nu vorbesc de voi, ci vorbesc in dreptul meu. Am atins in 1992, 12.000 de Volti  - de trei ori. Am fost arsa, dar am supravietuit. Asta este numai una din minunile vietii mele- dar… nu o data, si nici de doua ori nu mi s-a intimplat ca am dat inapoi de teama…ci treaba asta rusinoasa mi se intimpla mereu. Stau de multe ori si simt mirosul Canaanului…si vad si adulmec frumusetile pregatite de El…si ramin impietrita de frica…De frica cui? Pai asta-i culmea culmilor…

     Ca daca am numi obiectele temerilor noastre, ne-ar apuca mai mare rusinea ce este pe lista aia…Numai incercati si vedeti ce aveti pe lista voastra de temeri…ca mie mi-e rusine sa v-o arat pe-a mea…