Cu citiva ani in urma, impreuna cu sora mea ne plimbam pe un drumeag de-a lungul unui lac, Crystal Lake in Michigan, si discutam impreuna evenimentele zilei. Marjorie a vazut deodata ceva ce iesea din nisip si s-a oprit sa se uite un pic mai bine. Spre mirarea noastra, era o bancnota de douazeci de dolari.
Un pic geloasa, ma gindeam ...ce o sa faca sora mea cu banii aia? Dar... n-a fost nevoie sa fiu geloasa pentru mult timp, ca la citiva pasi numai am zarit si eu o bancnota de douazeci. Ce zi norocoasa!... m-am gindit.
Ne-am continuat plimbarea bucuroase de cele intimplate, si pentru restul drumului pina acasa am vorbit doar de banii ce i-am gasit.
Cind am ajuns acasa, am continuat sa ma gindesc cum voi cheltui acesti bani si pe ce... si m-am gindit sa iau ceva absolut lipsit de importanta - ceva pentru care nu as economisi sa imi cumpar. Ceva numai pentru mine... Ce zi fantastica! m-am gindit eu vesela...
Cu grija am pus banii intr-un sertar promitindu-mi in gind sa nu dau nimanui nimic si am declarat acesti bani- bani de distractie.
La biserica, duminica ce a urmat, s-a intimplat insa ceva care m-a umilit pentru restul vietii. In timp ce farfuria de colecta trecea pe rindul nostru, am observat-o cu coada ochiului pe Marjorie cum a luat din poseta bancnota de 20 de dolari si a pus-o in farfurie. In ziua aia am descoperit adevarata diferenta dintre mine si sora mea.
Ciudat... nu-mi pot aminti in ruptul capului ce am facut eu cu banii aia...
No comments:
Post a Comment