Azi dimineata
ascultam la Ravi Zacharias…si asta nu-i o noutate. Imi place mult cum gindeste
omul asta si abia ma tin dupa gindurile lui atit este de intens. Dar cite un graunte
de intelepciune tot mai culeg si eu , chiar daca nu retin chiar tot ce spune.
Zicea el ca Deutronom 8 este un text de unde Domnul Isus a citat cel mai mult …si
textul vorbeste despre calatoria evreilor prin desert, cind Dumnezeu i-a dus
roata, roata prin nisipul fierbinte ca sa-i umileasca , sa ii faca sa sufere de
foame si apoi sa-i hraneasca cu mana. Asisdelea zicea el ca este nevoie ca sa
suferim in viata si noi ca sa intelegem rostul vietii pe pamint. Ca mai toti
avem o imagine falsa despre scopul vietii noastre.
Un tip bogat…care ajunsese sa aiba tot
succesul pe care si l-a dorit in viata a fost intrebat cum vede viata de la
inaltimea la care statea din punct de vedere social, financial, etc. Si el a
raspuns ca…ar fi vrut ca cineva sa-i fi spus din vreme sa nu se zbata sa ajunga
acolo sus ca acolo sus n-o sa gaseasca absolut nimic. De unde concluzia ca
alergam intr-una fara sa ne bucuram de calatorie…sau alergam catre un punct
mort in loc sa alegem bine destinatia.
Ravi zicea ca
uneori vrem cu tot dinadinsul sa scoatem pe cineva dintr-un moment critic de
suferinta cind de fapt Dumnezeu ne aduce pe fiecare din noi la astfel de
momente pentruca acele momente numai pot sa faca o schimbare in noi si
schimbarea este absolut necesara.
Azi dimineata am
ajuns la lucru si vorbeam cu Tom, unul dintre tehnicienii cu care lucrez. Acu’
vreo citeva saptamini, nepotelul lui de 2 ani a murit. Bunica lui ( celalalt
set de bunici) i-a dat din gresala in loc de apa sa bea o solutie de curatat
aluminiu. Solutia fusese pusa intr-o sticla de apa si ea a crezut ca-i da baietelului
apa sa bea. O asa tragedie nu se poate explica…si totusi cind i-am povestit ce
zicea Ravi, l-am vazut cum cintareste lucrurile in minte si mi-a spus…
-Asa este…eu vad din tragedia noastra ca Dumnezeu lucreaza
la noi. M-am schimbat si eu…si vad cum a schimbat si pe cei din jurul meu.
Tipul asta avea o parere proasta despre oamenii de la lucru-
dar cind am auzit ce i s-a intimplat, grupul nostru, am adunat bani, am trimis
flori, am donat vacanta , am trimis mincare…am fost toti in jurul lui si omul a
simtit ca este iubit si apreciat. A venit inapoi la lucru si mi-a spus ca are
alti ochi cu care se uita in jur. Astazi mi-a zis ca tragedia asta a schimbat
familia lui intreaga. La inmormintare li s-a spus unde este micutul Jack- si ca
daca vor sa-l mai vada trebuie sa faca tot posibilul sa ajunga acolo. Si este
un singur drum…o singura cale, o singura usa…Isus Christos.
Doamne ajuta-ne
sa intelegem voia ta pentru noi…sa nu ne agitam degeaba cind ne porti prin
desert…sa ne amintim ca la capatul calatoriei ne asteapta Canaanul promis…si
daca tot calatorim…sa ne bucuram de locurile pe unde ne duci…
No comments:
Post a Comment